****
aici nu sunt prohibitive nopțile,
comandante,
iubesc tot ce se fură în cuba libre și se vinde,
uniformele verzi mi-au luat pașaportul
pentru trafic de ostilitate
cu partide bizare la putere.
pe malecon oriunde te uiți,
hemingway își murdărește pașii
cu mirosul de baracudă,
seara orașul se vopsește în transă
cu besame mucho,
o pescăreasă bătrână frământă trotuarul
(pentru un rom și un pachet de h. upmann)
lângă prostituția tânără,
mese de disidență,
transpirație comunistă,
viva fidel, viva la revolution.
pe aici se aplaudă când se întrerupe curentul,
dragostea se face frenetic în negru,
pe lângă hotel trec bomboane de marihuana și arme,
sărăcia e fericită pe lângă mașini de epocă,
îmi încălzesc un coniac în minte
până la epuizare,
intru în film cu voluptate și trabucul aprins.
de la un negustor de iluzii
mi-am cumpărat acte
pentru un incognito enorm
în havana vieja.
****
ziua își dă osteneala să plângă,
trebuie să-i deranjeze ceva rimelul,
altfel n-ar fi flori de curve puse
pe pneumonia vântului.
pe o oglindă de prins ciocârlii,
tractoarele întrebuințează expresii directe
ca și când întunericul ar fi doar o arătură
ca oricare alta.
vezi?
de aceea apa vie
are o pieptănătură rătăcită
printre mobilele așezate la întâmplare
ca o pădure pusă de-a valma
pe oglinda
care ar începe să mintă pe alocuri
de goală.
nu prea departe
se aude cum nechează un tren,
iepe de primăvară aleargă
pe calea ferată,
câmpia de alături
are buzele mari de durere mușcată,
cerul
e mort de dragoste,
dar timid.
****
acesta trebuie să fie muntele potrivit,
îmblânzitorul de vânt
sau refugiul ultimelor două cuvinte.
și dintr-odată iarba avu
pantofi cruzi
ca și când ar fi trebuit să se audă
cum trece prin somnul cercului
o cenușăreasă de ștevie,
grăbită să-și crească verdele
în lăuntrul rotund al minutului.
probabil timpanele pi
sunt încă legate la ochi cu dantelă nevorbitoare,
„taci mult, te văd prea lalea sau prea privighetoare”.
și vântul se întâmplă doar într-o după amiază de lună
când pantofii ies din semințe
și se fac vrejuri de dragoste,
apoi fluiere după cum vine aerul să se audă.
da,
trebuie un munte cu cămașă portocalie
care să prindă de umeri luna,
să îi sprijine fruntea cu fruntea lui
și să îi spună –
„fii cuminte,
îți iubesc grădinile mici de vânt”
****
cel fără de negru
să ridice primul
cuvântul
și să-l arunce în ea.
aici
se întâmplă să ea sau să eu,
complicat,
apoi vin camioane cu vrăbii,
le descarcă zborul
în camera de zi,
mii de zgomote gri taie
din perete în perete
cerul mutat în cub,
nu mai e loc nici de un fum de țigară.
mint cu nerușinarea unei singure vrăbii
căreia îi e lene să zboare,
am împrumutat de la ea
numele,
îmi place să intru în ființa somnului ei păsăresc,
acolo doar avioanele au aripi
și clocesc avioane mai mici,
cred că am atins câteva momente capitale
din jurnalul unei vrăbii
și-mi vine să mă alint ca un ou adormit.
paralizez miracole
în partea de nord a canapelei,
măsurate în timp de vrabie
ar însemna secunde,
da, sunt cleptomană de neatenție,
deci am nevoie de chestii fixe,
cum ar fi aceste negre
sau gri
care zboară.
****
pentru că e duminică
și mă ajung blestemele gospodinelor,
l-am pus pe john nebotezătorul
să dea cu aspiratorul prin identitățile mele,
poate sta liniștită istoria,
tulbur puțin apa din cristelnița electronică
și mă botez anon,
mișto sf-ul, nu?
excentrică,
apa nu are încotro și ia forma anonimei
în orice stare de agregare,
mai ales a minciunii,
da, mint de fericire,
și
pentru că m-am născut din una,
sunt o femeie care naște trucaje
din orificii lirice.
nu îmi pasă
de răzbunarea academiilor române,
am ciorapi flaușați
contra flautelor de aproape ură.
incredibil,
dar îmi prind la butonieră
fluieratul după aparate de făcut zei,
am tăiat destule cuțite,
mă numesc anon
ca și când
iubesc.
–––––––––
Corina DAȘOVEANU
6 martie 2019
*Corina DAȘOVEANU – profesor de limba și literarura română, poet, actor.
Volume de poezii:
„îmi iau pantofii, sufletul, rujul, dispar”, editura Rafet, 2017, prefață – Daniel Dăian, portret de scriitor – Florin Dochia; „antifericire cu aripi”, editura Eurostampa, 2018, prefață – Eugen Pohonțu, portret de scriitor – Daniel Dăian, Eugen Matzota
Premii literare:
Premiul al II-lea la Concursul National de Poezie ” Ion Stratan” (premiul I neacordat), 27 mai 2017; Premiul VICTOR FRUNZĂ la Festivalul International de Creație Literară; TITEL CONSTANTINESCU, editia a X-a, în colaborare cu editura RAFET, 2 septembrie 2017, cu publicarea volumului „îmi iau pantofii, sufletul, rujul, dispar”;
Premiul I la Concursul Național al volumelor de debut „Poezia – oglinda sufletului”, ediția a IV-a, în colaborare cu editura Eurostampa, 8 iunie 2018, cu publicarea volumului „antifericire cu aripi”.
Grupaje de poezii în revistele :
Oltart, Sintagme literare, ALTculture, Revista Nouă, Tecuciul literar- artistic, Ante Portas, Poezii Diaspora, Bel-Esprit, eCreator, Boema, Literadura, Parnas XXI, Cafeneaua Literară