CONVERSAȚIE 1
– Ce-ai măi Văsălie de ești așa de bășicat?
– Ei… cu mașina asta a mea…
– Ori, ai probleme?
– Oho. Am avut!
– Și acum?
– Și, gata! Acum le-am rezolvat.
– Cum?
– Păi… tot cu mașina.
– Gata, de-acum nu mai pricep. Mai bine hai să jucăm scrable.
– Hai, mă că-i simplu.
– Rahat! Atâta m-ai îmbârligat că am uitat de la ce-am plecat.
– Fii atent cum mi-am rezolvat eu problema.
– Sunt.
– M-am certat bine de tot cu nevastă-mea și, de supărare, m-am urcat în mașină și am plecat spre Litoral. Nu mă puteam concentra deloc la drum datorită gândurilor. La un moment dat, ca prin vis, parcă zăresc ceva frumos pe marginea șoselei așa că, frânez brusc și dau în marșarier până în dreptul obiectului.
– Ce naiba era ăla? Precis căzuse din vreo mașină.
– Nu. Era o minunăție de fată, frumoasă de pica din Cer și cu valijoara la piciorușe aștepta și ea o ocazie să ajungă unde crezi?
– Hm, să nu-mi spui că… tocmai pe Litoral.
– Exact acolo.
– Așa că, milos cum te știu, ai poftit-o imediat în mașină.
– Formidabil! Doar ți-ai imaginat, ori ai fost și tu cu noi?
– Eh, doar mi-am închipuit. Hai, și acum spune mai departe deși îmi cam imaginez cu ușurință cum a decurs totul.
– Fii liniștit că greșești.
– Aoleo! Chiar așa?
– Exact așa. Deci, am pornit la drum cu Crenguța.
– Ăsta e numele ei, ori te-ai apucat ca de bucurie să rupi crăci de prin copacii de pe marginea autostrăzii?
– Hai că mă enervezi, era numele ei, ce naiba!
– Bun, și?
– Și la intrarea în Mamaia am mâncat la un restaurant cochet unde ne-am făcut planul ca să facem ceva economie de bani iar astfel să ne cazăm la vreun hotel într-o singură cameră
– Cu pat nupțial ori matrimonial?
– Auzi, nu mă mai întrerupe că strici toată poezia.
– Tac!
– Taci! Îți închipui că eu fremătam tot așa că, ne-am urcat din nou în mașină ca să mergem la vreun hotel și nici n-am mers câteva sute de metri când Crenguței i se face rău și leșină pur și simplu.
– A mâncat ceva vechi, nu?
– A mâncat pă dracu, de-abia a ciugulit câteva alune și a băut două cafele îmbunătățite însă cu puțin Rom Jamaica!
– Aoleo, ori s-a ciupit, cumva?
– Așa am crezut și eu însă medicul de la spital mi-a spus că nu are nimic de la cafele.
– Deci, ai ajuns cu ea la spital?
– Nu, am chemat salvarea și am așteptat-o în stradă fiindcă mi s-a făcut frică să nu-i agravez starea dacă nu intervine prompt un medic.
– Așaaaa, și…
– Așaaa! Iar în timp ce așteptam chinuit de toate gândurile negre numai ce mă pomenesc înconjurat de câțiva medici, niște rezidenți și vreo trei asistente cărora le lipsea doar sorcovele și veseli la culme m-au înconjurat urându-mi toate cele bune iar la sfârșit, mi-au dat și vestea fericită că tipa e însărcinată iar eu sunt un tată fericit!
– Bă, tu te-ai sonat? Cum așa, că doar n-ați ajuns în cameră și nici nu v-ați mai oprit în vreo parcare pe șosea, nu?
– Ei, așa i-am potolit și eu, întrebându-i: „Cum așa?” și spunându-le ferm că: „Nu se poate!”
– Și?
– Păi și, medicul de acolo, după ce a aflat că sunt căsătorit și că am deja patru copii cu nevastă-mea care-i alta decât Crenguța, mi-a sugerat ca să ne facă o analiză ADN pricepând rapid în ce situație de rahat eram băgat fără să mai amintesc de faptul că, tipa se trezise din leșin și insista în gura mare ca să-mi transmită ea direct marea bucurie!!
– M-ai înnebunit! Și?
– Și tocmai când îmi tot băteam gura cu Crenguța aducându-i aminte disperat că nici măcar mâna nu i-am pupat-o așa că, de copil nici nu putea fi vorba, a venit medicul la urgență unde ne aflam și ne-a spus că totul s-a aranjat de minune deoarece, analiza ADN a dovedit că eu sunt infertil și deci, nu aveam cum să fiu eu tatăl.
– Băi, ce poveste palpitantă! Și?
– Așa că, ea a început ca să-și răsfoiască imediat agenda telefonică de pe mobil ca să-l depisteze de tătic în timp ce eu îi arătam intrigat medicului pozele copiilor mei rugându-l ca să aprecieze el dacă seamănă ori nu vreunul cu mine însă el m-a liniștit explicându-mi științific faptul că, ăia mici ai mei nu au cum să semene cu mine deoarece infertilitatea om am din naștere.
– Aoleo, altă belea!
– Ehe, și încă ce belea!
– Și ce-ai făcut?
– Păi, am dus-o pe Crenguța la hotel ca să doarmă ea singurică cu copilul ei cu tot în patul matrimonial ori nupțial, iar eu m-am întors acasă unde nevastă-mea mă aștepta cu cel mai fermecător zâmbet pe care nu i l-am mai văzut până acum deoarece, fără să-mi spună ea, am aflat ulterior că, între timp, o sunase asistenta șefă anunțând-o că am uitat acolo rezultatul buletinului de analiză așa că mi l-a transmis ea prin e-mail.
– Ce vorbești? Și așa a aflat că
– Întocmai, a aflat că nu cu mine a făcut copii și totodată, speră că eu nu am aflat care este rezultatul analizei.
– Și?
– Păi de atunci nu știe cum să mă mai răsfețe și nici nu ne-am mai certat până aseară când m-a anunțat radioasă: „Iubițelule, tu știi că mâine este ziua îndrăgostiților?”, iar eu, care nu eram în toate apele mele, n-am avut altceva mai bun de făcut decât s-o întreb acru: „Și ce!? Ne-au invitat și pe noi?!”
– Hm, iar acum te duceai la petrecere, nu-i așa?
CONVERSAȚIE 2
Doi piloți conduc avionul iar unul dintre ei care a tot încercat să prindă pe cineva la telefon spune acru:
– Hm, de când cu bagabonții ăștia cu șpăgi pe la procurori, pe la judecători și pă peste tot, cu mascații și DNA-ul după ei, de-abia acum mi-am dat seama cât costă tăcerea unui prieten.
– Ce vorbești? Costă mult?
– Hm, nu prea mult. De pildă, mai zilele trecute i-am împrumutat unui amic o mie de dolari și acum nu-mi mai răspunde la telefon, tace mâlc.
– Ce să-i faci? O fii plecat și el pe la Constanța.
– De ce, neapărat acolo?
– Păi, am ascultat ceva mai devreme buletinul meteo și anunța că de poimâine, în Constanța vor fi ninsori abundente cu viscol puternic, șosele blocate iar litoralul va fi măturat de valuri, în schimb, autoritățile locale au declarat deja că vor fi luate prin surprindere.
– Apropo tu mai ești cu nevastă-ta, ori v-ați despărțit?
– De ce mă-ntrebi?
– Păi, mi-ai spus că șeful ei le-a urat ca să aibă parte de-o zi bună, iar ei au șters-o cu toții la o petrecere.
– Așa este.
– Și ce-a zis tipul?
– I-a dat afară pe toți pretextând egalitatea dintre sexe.
– Eh, este exagerat tipul. Eu de pildă consider că, soția poate face orice vrea, numai să fie gustos și să meargă berea după masă. Dar pentru că tot veni vorba – întreabă uitându-se cercetător după fundul stewardesei care tocmai ieșea din cockpit -, de ce naiba s-or îngrășa femeile după nuntă?
– Pentru mănâncă zilele bărbaților – și izbucnesc amândoi în râs.
– Fii atent că, citeam pe internet că, potrivit unei statistici feminine, dacă o pisică ori un câine fug de acasă, asta dovedește lipsa de afecțiune a stăpânilor, la fel ca și o femeie în timp ce, dacă un bărbat fuge de acasă înseamnă că este un porc!?
– Eh, nu se prea știe pe unde-i adevărul dar pe mine m-a amuzat pățania țiganului ăla de pe la Buzău care a citit pe internet că în America, un tip care aduna fier vechi a dat peste o casă de bani iar când a reușit să o deschidă a constatat că era plină cu lingouri de aur… Aflând despre pățania ăluia, s-a apucat și el serios de treabă și găsind o grămadă de fiare s-a apucat ca să le demonteze și la un moment dat a dat peste călătorii din trenul care tocmai se răsturnase și pe care el se chinuia ca să-l dezmembreze.
– Ce vorbești? Și știi cine-i țiganul ăla?
– Nu, de unde să știu?
– Dar, dacă ar fi avut un telefon în mână, cum l-ar fi chemat?
– Aha, m-am prins, ROMTELECOM?
– Bravo! Mai adineauri te-am auzit că ai sunat-o pe nevastă-ta.
– Da, că am șantier în casă deoarece a trebuit să vin ca să zburăm cu hârbul ăsta și am lăsat zugravii la treabă.
– Și ce ți-a spus nevastă-ta, au mai progresat?
– Ooo, sigur că da, când am sunat eu tocmai dăduseră gata a treia ladă cu bere!
– Dar pe nevastă-mea n-ai auzit-o cum mă gelozea mai devreme?
– N-am fost atent, dar ce-ți spunea?
– Păi, îmi tot scoate pe ochi faptul că, în urmă cu vreo două zeci de ani, când îmi curăța vestonul tot depista fire de păr blond pe el iar de la un timp nu mai găsește nimic așa că, este nervoasă foc deoarece ar vrea să fie sigură dacă eu încă o mai o înșel însă nu și-ar fi închipuit niciodată că aș fi în stare să o traduc cu o amantă cheală!
– Hm și tu mai crezi în ereditate?
– Vax, sunt simple baliverne, escrocherii ordinare.
– Chiar ești sigur că nu greșești?
– Eu, să greșesc?! Hm, o cunoști pe nevastă-mea?
– Doar știi foarte bine că o cunosc.
– Atunci, ce mai vrei? Mă-sa era mută!
– Auzi, mă tot ții de vorbă nu știu ce naiba o fi cu liniștea asta?
– Eh, de la motoare trebuie să fie, că n-are de unde să fie din altă parte – îi răspunde copilotul impasibil.
– Atunci, n-ar strica să le spui stewardeselor ca să-i atenționeze pe pasageri să-și păstreze locurile ca să poată fi identificați mai ușor în cazul în care nu mai repornesc motoarele și va trebui să coborâm mai repede decât dorim!
– Știi ce, ia aruncă și tu o privire spre motoare ca să-mi spui dacă totul e-n regulă.
Copilotul se execută prompt după care îl informează aprinzându-și calm o țigară:
– Totul e-n ordine. Barem motorul din dreapta are deja vreo zece metri avans față de avion!!!!
–––––––––––––––
Constantin-Ștefan Țiți ȘELARU
Bucuresti 9 august 2019