Constanța Doina SPILCA: Enigme lirice

Cuvântul

 

A fost
cuvântul!
Cuvântul
s-a destrămat în vorbă,
vorba
s-a deșirat în palavră,
palavra
s-a prăvălit
în consoane
îmbeznând
alb de mesteceni.

vocalele,
Armonii
Epopeice în
Iederi
Onirice,
Unduiesc alb
prin negrul
consoanei
legând
consonant
cuvinte
ce irump
reflexii
pe alb de mesteacăn,
iubire,
lumină,
viitor!

 

Enigme

 

Uvertură,
tâmplele – percuție,
vertij,
tam – tam tribal,
corzile inimii,
capricii
sub arcuș Paganini,
cadență-n destin
bubuind beethovenian
și …
apoi …
sacâz,
ace conifere
în leagăn
de
Brahms.

 

Vremelnicie

 

Ispășim vremelnicia
gârbovind
printre dureri și nevoi,
orbecăind
spre sori din sclipici,
zâmbind
prin lacrimă
de candelă.

 

Efemeridă

 

Și …
s-a făcut lumină,
stalactită
spre boțul de lut.
Și …
s-au răsfirat
sâmburi de măr,
iar
boțul cunoaște
și bine,
și rău,
și frumos,
și stihie,
și spini de-ntuneric,
și raze de lauri
cu aripi
de păsări călătoare
cu bilete
… doar …
dus
… spre lumină.

——————————-

Constanța Doina SPILCA

Timișoara

14 februarie 2019

Lasă un răspuns