Radiografia visului este o carte de poezii semnată de Lavinia Elena Niculicea. Cartea a apătut la Editura ANAMAROL, București, anul 2018, director Rodica Elena Lupu.
Coperta este semnată de Roena Woolf.
Prefața este semnată de prof. Nelu Barbu, scriitor.
Desenele interior carte sunt executate de Lavinia Elena Niculicea.
Cartea vede lumina tiparului datorită gestului de generozitate și de aleasă omenie a doamnei Dona Tudor, personalitate proeminentă prin: realizator de emisiuni TVR, corespondent special de război, profesor, scriitor, ofițer în rezervă – doctor în științe militare.
Geneza cărții ,,Radiografia visului” implică și celelalte cărți apărute în anii; 2012 – Ploaie de gânduri: 2014 – Florile cerului: 2016 – Dansând cu cerul. Structura vizuală a celor trei cărți menționate, plus ,,Radiografia visului”, sunt încărcate de energie lirică și constitue prin relații de polaritate al unui ax de cuvinte, unirea a ceea ce se cheamă subiectivitate și obiectivitate. Acestea sunt încărcate cu energie care activează lectura armonioasă, seducția imperioasă a unor dorinți ale autoarei cât și melodicitatea unor poezii caligrafiate de voluptatea prin câmpuri de cuvinte desfășurate în sintagme (Gând de lumină, Fă-mă lumină, Bulbi de lumină, Muguri de cer, Axioma timpului)
……………………………………………………..
C-un gând
străpung viața,
să curgă din ea începutul,
cum curge Lumina din răni.
Primăvara îmi arată că e vie,
a înmormântat atâtea ierni
ca să ajungă la mine.
O salut c-un vis
și o rog să-mi spună
secretul munților
să pot înflori iar
la tine-n suflet.
– Gând de lumină –
În poeziile unde autoarea folosește ca etalon lumina, însă nu numai, marea dorință a ei este uneori rigidă și impersonală. Expresiile stilistice, structuri ale unui întreg,citează realitatea, creația în receptarea acestei imagini.
…………………………………………………….
Sub călcâie, îmi așterne covorul roșu,
să pot trece toate visurile
într-un adagio dezmierdat de cocori.
Rămași văduvi, copacii și-au tuns pletele:
ispitiți de-un șarpe, umblă goi.
Pe fruntea palidă,
păsări îi sărută de noapte bună.
Mamă, schimbă decorul acestui anotimp,
c-un zâmbet,
să mă îndrept spre viață.
– Ceas capricios –
Sunt și poezii ce le pot așeza în categoria spiritualității. Acestea o configurează pe autoarea lor, Lavinia Elena Niculicea, într-o iconografie a iubirii de Dumnezeu, simbolizatoare, salvând semnul de banalitate prin șocuri de cuvinte fiind în cele din urmă, un apel de comunicare.
……………………………………………………………..
Strâng în căușul palmelor
clipe suave de primăvară,
în mine renaște verdele
pădurii,
și sufletul nu-mi mai
hibernează pe tărâmul iernii.
C-un singur dor de Rai
noi (re)inventăm primăvara.
Iubite mă faci să zbor
ca un unicorn
spre visul Melpomenei.
– Dor de viață-
Gândul poetei funcționează prin semnale (Vis, Mi-e dor, Te simt, Mi-e sete de alb, Dor de viață ).
Toate imaginile din poezii domesticește magia poetei susținând natura, esteticul, calitatea de frumos.
……………………………………………………..
Mă simt pasăre
pe vârfurile timpului,
închid în piept pocalele visului.
Cânt de la sfârțit spre început
viața,
descifrând misterul aripilor.
Când credeam mai mult în zbor,
furtunile mi le-au frânt,
în mirajul zărilor albastre.
Prin Logos, mă ridic în înălțimi,
spintecând norii,
binele să curgă șiroaie.
– Spintecând norii –
Spintecând norii, tot binele să curgă peste tine, peste mine, peste cine scrie și îmbie dragostea în poezie!
Constanța Abălașei-Donosă