Constanța Abălașei-DONOSĂ: ,,Radiografia visului”, de Lavinia Elena Niculicea

Radiografia visului este o carte de poezii semnată de Lavinia Elena Niculicea. Cartea a apătut la Editura ANAMAROL, București, anul 2018, director Rodica Elena Lupu.  

Coperta este semnată de Roena Woolf.  

Prefața este semnată de prof. Nelu Barbu, scriitor.  

Desenele interior carte sunt executate de Lavinia Elena Niculicea.  

Cartea vede lumina tiparului datorită gestului de generozitate și de aleasă omenie a doamnei Dona Tudor, personalitate proeminentă prin: realizator de emisiuni TVR, corespondent special de război, profesor, scriitor, ofițer în rezervă – doctor în științe militare.  

Geneza cărții ,,Radiografia visului” implică și celelalte cărți apărute în anii; 2012 – Ploaie de gânduri: 2014 – Florile cerului: 2016 – Dansând cu cerul. Structura vizuală a celor trei cărți menționate, plus ,,Radiografia visului”, sunt încărcate de energie lirică și constitue prin relații de polaritate al unui ax de cuvinte, unirea a ceea ce se cheamă subiectivitate și obiectivitate. Acestea sunt încărcate cu energie care activează lectura armonioasă, seducția imperioasă a unor dorinți ale autoarei cât și melodicitatea unor poezii caligrafiate de voluptatea prin câmpuri de cuvinte desfășurate în sintagme (Gând de lumină, Fă-mă lumină, Bulbi de lumină, Muguri de cer, Axioma timpului)  

……………………………………………………..  

C-un gând  

străpung viața,  

să curgă din ea începutul,  

cum curge Lumina din răni.  

Primăvara îmi arată că e vie,  

a înmormântat atâtea ierni  

ca să ajungă la mine.  

O salut c-un vis  

și o rog să-mi spună  

secretul munților  

să pot înflori iar  

la tine-n suflet.  

– Gând de lumină –  

În poeziile unde autoarea folosește ca etalon lumina, însă nu numai, marea dorință a ei este uneori rigidă și impersonală. Expresiile stilistice, structuri ale unui întreg,citează realitatea, creația în receptarea acestei imagini.  

…………………………………………………….  

Sub călcâie, îmi așterne covorul roșu,  

să pot trece toate visurile  

într-un adagio dezmierdat de cocori.  

Rămași văduvi, copacii și-au tuns pletele:  

ispitiți de-un șarpe, umblă goi.  

Pe fruntea palidă,  

păsări îi sărută de noapte bună.  

Mamă, schimbă decorul acestui anotimp,  

c-un zâmbet,  

să mă îndrept spre viață.  

– Ceas capricios –  

Sunt și poezii ce le pot așeza în categoria spiritualității. Acestea o configurează pe autoarea lor, Lavinia Elena Niculicea, într-o iconografie a iubirii de Dumnezeu, simbolizatoare, salvând semnul de banalitate prin șocuri de cuvinte fiind în cele din urmă, un apel de comunicare.   

……………………………………………………………..  

Strâng în căușul palmelor  

clipe suave de primăvară,  

în mine renaște verdele  

pădurii,  

și sufletul nu-mi mai  

hibernează pe tărâmul iernii.  

C-un singur dor de Rai  

noi (re)inventăm primăvara.  

Iubite mă faci să zbor  

ca un unicorn  

spre visul Melpomenei.  

Dor de viață-  

Gândul poetei funcționează prin semnale (Vis, Mi-e dor, Te simt, Mi-e sete de alb, Dor de viață ).  

Toate imaginile din poezii domesticește magia poetei susținând natura, esteticul, calitatea de frumos.  

……………………………………………………..  

Mă simt pasăre  

pe vârfurile timpului,  

închid în piept pocalele visului.  

Cânt de la sfârțit spre început  

viața,  

descifrând misterul aripilor.  

Când credeam mai mult în zbor,  

furtunile mi le-au frânt,  

în mirajul zărilor albastre.  

Prin Logos, mă ridic în înălțimi,  

spintecând norii,  

binele să curgă șiroaie.  

Spintecând norii –   

Spintecând norii, tot binele să curgă peste tine, peste mine, peste cine scrie și îmbie dragostea în poezie!  

Constanța Abălașei-Donosă 

Lasă un răspuns