Totul este o tăcere
Iubitule, azi am plecat fără bilet,
Într-un tren care duce într-o destinație necunoscută,
Oamenii aceștia toți sunt conectați la laptopuri,
Încruntarea nu se află pe chipurile lor.
Călătorul de alături îmi zâmbește și butonează încontinuu,
Doar doi bătrâni moțăie pentru că generația lor a rămas în urma pașilor timpului,
Mă întreb: cum vom privi zorii zilei?
Dar nimeni nu vorbește, totul este o tăcere,
Umbra nopții își pune amprenta,
Pleoapele ochilor noștri prind rădăcini către nebuloasa Helix- Ochiul lui Dumnezeu,
Unde mereu ne încărcam bateriile,
Acolo lumina luminează în întuneric iar întunericul nu a cuprins-o.
–––––––––––
Claudia BOTA
19 iulie, 2018