Malul Prutului atinge cerul
Nemurirea nu se câștigă decât cu sfinții
Pământul Basarabiei fiind lacrimă amară,
Fiică pierdută și sacrificată la masa durerii
Malul Prutului atinge cerul ce ne separă.
Doamne, Te chem și stinge-ne focul cel noros,
România este Mama cuvântului tainic duios,
Ion și Doina au cântat cu lacrimi fără de păcat
Și au aprins făclii pe urmele călăilor ce ne-au secat.
Privesc câmpia noastră însorită a libertății
Cât vor mai plânge înstrăinați în lume frații?
Sfântul, Ștefan, Domn cel Mare crucile veghează,
”Nu vă lăsați, adun iar oastea până se înserează!”
———————————
Claudia BOTA
27 septembrie, 2018