Două oglinzi paralele – un infinit de imagini –
Moisa într-una, reverberând în mii de pagini,
În cealaltă prietenul Eminescu în drum spre neant
Nebuloasă cosmică unde doarme bătrânul Kant.
*
Îl citesc atent în oglindă şi cuvintele iau foc
Verbele aleargă după ele să le pună la loc,
Doar Alecsandri îl înţelege acolo sus
Când Moisa se lasă de adjective dus.
*
Dincolo de oglindă nu ştiu dacă-mi înţelege fraza
Frântă în mii de sclipiri adunând în ele Raza
Movului ce încă aduce speranţa de mâine,
Azi la lumina din oglindă latră un câine…
*
Poetul mai aleargă după fluturi prin oglinzi
Dar ei toacă frunzele păduri, sunt omizi,
Speranța rămâne în inimă pentru anul viitor
Așa mai apare o oglindă veșcnică c-un dor.
*
Mă aflu în Liga Scriitorilor şi ameţesc metafizic,
Iar între pagini de ziar tâmpla-mi se clatină fizic,
Într-un colţ de oglindă un ochi râde, celălalt se preface-n culori
Pe când Gavril Moisa se află printre învingători.
.
Al. Florin ŢENE