CUVÂNT DE DURERE
cuvânt de durere
ce se vede pe sine
umblând
și nu cuvântând
sunet ca o vorbă
auzită
apoi stinsă
rostire
căzută de la marginea urechii
a celeilalte
din care a ieșit
și nu în cea în care a intrat
ca să rămână
corp ce își simte miezul
niciodată văzut
fără greutate
dar cât de apăsătoare
proptele
înăuntru
cuvânt de durere
ce se aude pe sine
urlând
și nu cântând
.
MEREU SE FACE CURAT
camera asta îmi place
e frumoasă
sunt bine așezate
toate
ieșirea de aici nu are
atâta importanță
cât să fixeze pentru totdeauna
sau măcar pentru o vreme
obiectele
întotdeauna se face
curat în urma
cuiva
întotdeauna
se aerisește
se va ocupa cineva
să mute mobila
să schimbe draperia
și decorul
se va șterge orice urmă
se va îndepărta orice pată
cât de mică
de sânge
.
VOM FI MAI GREI SAU VOM PLUTI
Ne mișcăm în jurul Șatrei cu hăizaș
sub a cerului dune de mătase,
prin umbre și prin falduri de lumină
ce curg peste piețe și pe case.
.
Săgețile din priviri se înnoadă
în virtuala îmbrățișare care doare
e luna când clorofila calcă fâșia
pictând plaiuri și câmpuri și ponoare.
.
Măștile pe chipuri lasă linii
și o cicatrice înăuntru, undeva
cerul se prăbușește insidios în lume
cu un azur dens, de mucava.
.
Vom fi mai grei sau vom pluti
parfum de cetină sau în al dimineții fard.
Tu mă aștepți cu vin pe masă
la ore de apus când dealurile ard.
.
Pe plaja mării de turcoaz ne vom plimba
și oricâtă sare va încărunți a noastre plete
vorbi-vom despre-acel monah și despre fericirea lui,
de locu-n care ajungi urcând frumoase trepte.
.
POEZII CAPTIVE
poezii captive
până la marea grațiere
când vor vedea lumina tiparului
libere înspre lume
vor avea toată viața înainte
și toată moartea
păsările
se vor înstrăina
fără aducere aminte
despre cel care privește
prin vizetă
vremelnic
subsuorile aripilor
vor emana o boare
peregrină
adulmecată de temniceri
dar și de alții
cu metehne
asemănătoare
.
UN FEL DE HRISMOS
poeziile
nu mi le luați
cu zgârcenie vă las să le citiți
și atât
înstrăinându-se
vor adăsta pe buze
și în cuibul dintre piept
și gât
culcușul ce pare a fi graiț
va slobozi un fel de aer între voi
cu iz de filon mineral
cristale vor pluti în geoda
subțire de pocal
pe când voi, palizi
veți degusta
din vinul pelin
sideral
în cabina de probă a lumii
muntele îmbracă un ultim veșmânt
frunzele tăinuiesc ridurile din stânci
și trădează al apelor tremur
într-un neștiut legământ
oasele șlefuite de aluviuni
vor fi păstrate
de data asta
în caseta de valori
mult mai adânc
în pământ
.
ÎNGERUL MI-A SPUS
îngerul mi-a spus scrie o poezie
de ce vrei să ne certăm?
șoptește acum deznădăjduit
remarcând că povestea se repetă
de ce vrei să ne certăm?
uite, ai scris
îngerul mi-a spus scrie o poezie
scrie în numele tău și nu în al meu
s-a răstit el la mine
scrie în numele tău și nu în al meu
de ce mă îngâni?
mi-a urlat în ureche
de ce mă îngâni?
cu tine nu se mai poate
începuse să plângă
cu tine nu se mai poate
începusem să plâng și eu
plângeam fiecare pe umărul celuilalt
vezi? tu până și lacrimile mi le copiezi
murmură îngerul printre sughițuri
vezi? tu până și lacrimile…
dar lacrimile mele străvezii
se amestecau cu lacrimile lui
de cerneală
.
IUBITA MEA
iubita mea
țara în care îmi intri mereu
e de o mare ținută
de parcă ea ar sta în vrednica palmă
a lui Dumnezeu
e confortabil să mi-o imaginez așa
și ori de câte ori fac asta
îi asigur un astfel de contur
însă astă țară ce mă locuiește
nu-i un ținut de cucerit
în care oricine pune de o revoluție
redută ce poate fi revendicată
cu un steag zdrențuit
aici nu vei afla vreo instituție
fel de fel de oengeuri
ministere, curți de constituție
nu este loc pentru forțe de ordine
aici păsările se strigă pe nume
și florile înnebunesc gâzele-n eter
o multitudine de clișee alcaline
petale pe încinsele cuptoare
ale zilelor de după cireșar
când firea mea face ce vrea ea
în astă țară puțin cunoscută ție
cugetul se scaldă în pielea goală
iar zânele iau parte la o beție
jucând cu bătrânii etnologi șotron
țară în care papura nu domnește
iar cumpătul șade pe șezlong
atunci când nu încarcă vagoane de stele
din ale cerului guri de rostogol
în țara fără iscarioteni și fără de fortărețe
urâciunea pustiirii s-ar reflecta
în bănuita oglindă de dincolo de nori
cu țara prinsă între pietre de hotar
sârme cu ghimpi sau mai știu ce
despuiate fire purtătoare de electroni
sub cerul lapis lazuli a țării mele
ponoarele revarsă suspinul în catrene
fața de dor a muntelui Cibelei
înalță într-o polifonie zmee
și nu bannere sângerii
cu litere de scârț polistirene
în țara care mă trăiește
nu-i vei întâlni nicicând
pe purtătorii de inele care înrobesc
cu pietre, lustruite odoare
prin sălbatice, misterioase ierburi
sau cu alte ghiocuri
conlocuitoare
iubita mea
la nunta noastră
nunului și celorlalți nuntași
le vom duce-n vedre vin
făcut în vasele de piatră ale sfintei cununii
din cele despărțite ape de sub cer
cândva demult
în a treia zi de facere
a lumii
Autor: Ciprian COC