Motto: „Marș la școală!”

 

 

Ne aflăm în era exponenţială. Omenirea a evoluat, iar prostia a crescut exponenţial. La centrul spaţial Cap Caracaland, înfrățit cu Cape Canaveral, funcționează şcoala privată de agenţi intragalactici, o adevărată rampă de lansare a inteligenței în spațiu, la rivalitate cu școala de cârtițe de pe Lună. În așteptarea suplinitorului de futurologie, vreo câţiva isteţi se hlizesc ca proasta-n târgul de rachete cu rază mică de acțiune. Unii se scobesc în nas, în încercarea de a-și activa microcipul responsabil cu gândirea. Alții meșteresc ceva la butonul de pe clanța decorativă a ușii cu laser. Într-un târziu se aud niște înjurături pământești și câteva lovituri de bocanc în ușa ce semi-culisează de câteva ori până se deschide. În cadru apare un humanoid nădușit și burtos. Are ceva din detectivul Columbo (căutătura şuie) și restul din clasicul Garcea.

         ̶  Cine-a pus rahatul ăsta de gumă pe clanţă?!

         ̶  Ete, rahat…

          ̶ Care-a zis, că-l mănânc?! O faceţi pe deştepţii cu mine?! Vă ard vreo două de vă lansez pe orbită! urlă suplinitorul cu ochii aproape ieșiți din orbite, agitându-și bastonul din cauciuc căptușit cu piele de reptilian. Am bătut atâţia… atâția ani lumină ca s-ajung  să vă şcolesc și voi vă bateți joc?! Puteam să stau bine mersi în bucla mea temporală și să-mi iau pensia specială, dar m-am sacrificat să vin ca să vă împărtășesc din vasta mea experiență de fost agent de poliție! Tăntălăilor! Mi s-a mai defectat și GPS-ul. Aproape m-am rătăcit prin tunelul timpului, puteam să dau colțul. Noroc c-am fost prevăzător și am luat o lumânare. (Un oftat resemnat stinge flacăra imaginară. În clasă plutește o liniște subțire, dinamitată de râsete înfundate.)

           – Râdeți ca berbecii… Să revenim la oile noastre. Sunt inspector Terente, detașat de la Direcția Generală de Prevenire și Combatere a Tembelismului Planetar și a Prostiei Organizate. Ați auzit, bă, de legendarul Terente? Vă zic eu: a fost un elev supradotat, un model de bandit din trecut. (Din clasă se-aude un “hait, ăsta ne-o trage la toţi”.) Băgați la memorie: viitorul a început ieri. Acest geniu al infracționalității rămâne un model pentru agenții de spionaj galactic. Bă, trebuie să intri în pielea dușmanului, ca să-i afli intențiile, asta e o artă! Ceasul nu face tic-tac, ci tac-tic, pricepeți? Cu puterea minții reușești să intri în mintea delincventului. Eu am intrat odată prin efracție, când eram sectorist, şi am găsit acolo un harem întreg. L-am arestat pe individ pentru orgii mentale, apoi am făcut reconstituirea cu ce-am avut la-ndemână. Voi, când investigați, folosiți globul de cristal, poate aveți noroc să nu reflecte bezna din capul vostru. Totuși, ca să nu dați greș, angajați o clarvăzătoare: externalizarea serviciilor poate fi uneori utilă. Hai să vă mai dau niște sfaturi. Suspecţii trebuie urmăriţi pe toate reţelele de socializare. Agentul trebuie să aibă un vocabular bogat în invective, argouri, să ştie pe de rost calendarul cu sfinţi, să priceapă tot ce i se transmite verbal ori subliminal. Când e cazul, faceţi percheziţie wireless, ca să nu daţi de bănuit. Dacă daţi peste el, vă faceţi că nu l-aţi văzut (etica profesională ne cere discreţie, îl vor găsi cei de la FBI, că tot avem cu ei un parteneriat strategic). Să luăm un caz concret. Deși v-ați luat toate măsurile de camuflaj, să nu depisteze dușmanul vreo formă de inteligenţă pe Pământ, să zicem că aveți o întâlnire de gradul trei. Cum procedați?

              ̶  Ne-mbrăcăm frumos și ne parfumăm, chicotește un elev.

              ̶ Îmbraci pe dracu’ nemţeşte! E ca și cum ai vrea să rezolvi o ecuație cu necunoscutele de pe centură. Bă, dacă întâlnești un extraterestru și nu știi o limbă străină, te uiți chiorâş. Îl citești din Continue reading „Violeta Cuțurescu-Urdă: Nici viitorul nu mai e ce-a fost” →