NU SUNTEM PĂSĂRI
Nu suntem păsări
să fâlfâim din aripi spre înalturi,
toate dorurile se prind
de sufletul nostru
și rămânem legați
de pământ și de ape,
iar fruntea noastră
doar ea crede că a cuprins
măreția stelelor.
Tu, ia-mă de mână!
Lângă tine voi crede
că sunt pasăre
și dorul meu va deveni
zbor și iubire…
AM ADUNAT Continue reading „Lavinia BUD: Poesis”
SPUNE CEVA, PASĂRE
Spune ceva, pasăre,
despre bucurie!
O porți pe aripi
când te înalți,
apropii nemărginirea
de malurile strâmte
și aduci speranță.
Mă zbat în râul ce curge
și mă prind de aripa ta.
Vreau să învăț drumul
ca să mă pot întoarce
ancorată de curcubeul
legământului cu veșnicia.
Spune-mi ceva, pasăre,
despre nemurire…
––––––––––
Lavinia BUD
Timișoara
6 ianuarie 2018
AM ADUNAT
Am adunat zăpezi peste iubire,
De cald să-i țină în nopțile cu ger,
Acoperind tristeți și doruri din privire,
Să nu umbresc lumina stelelor din cer.
Să se-nmulțească ca și grâul
Când se răstoarnă-n primăvară brazda,
Încinge-mă-voi iar cu brâul
Din rogvaiv. Și curge-va zăpada
La rădăcini ce n-au uitat să crească Continue reading „Lavinia BUD: Lumina din ochi (versuri)”