Luca Benassi: Asediu

Pictură de John Hacking, Olanda

Asediu

Ce este acest asediu,
această încercuire lugubră de oștiri
sub zidurile Troiei?
E vorba despre nave în flăcări,
despre cerul înnegurat
ca râul acoperit de sânge
în urma bătăliei.
Însă războiul începe acum
cu creștetele negre de bărbați, ai tăi,
care își întind spre casa noastră spada
și tu, femeie,
numeri sunetul,
sunetul pietrei
ce ascute tăișurile.

Luca Benassi, Italia

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg
din „I fasti del grigio”, Edizioni Lepisma

***
Cos’è questo assedio,/questa cinta lugubre d’armati/sotto le mura di Troia?/dicono di navi in fiamme/e del cielo nero/come il fiume coperto di sangue/dopo la battaglia./Ma la guerra inizia adesso/con le teste nere

degli uomini, i tuoi/che tendono le spade alla nostra casa/e tu, donna/conti il suono/il suono della pietra/che affila le lame.

María Auxiliadora ÁLVAREZ: SUNET AL EXISTENȚEI

Sunet al existenței

pentru Diana

rostește-ți gingaș numele peste al meu

repetă-l
noapte după noapte
în pragul fiecărui cântec
din vis

astfel numele meu va dispărea treptat
sub al tău

iar glasu-ți
fi-va unicul
sunet al existenței.

María Auxiliadora Álvarez (Venezuela, 1956)
Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

din“Poesía soy yo”
Selecție de Raquel Lanseros și Ana Merino
Colecția Visor de Poesía, Visor Libros

***
di tu nombre suavemente sobre el mío // y repítelo/cada noche/antes de cada canción/del sueño //
de modo que mi nombre se vaya borrando/bajo el tuyo //y tu voz/sea el único/sonido de existir.

Lo Ching: Rouă

Picture by Lo Ching, Taiwan

***

Rouă

Ei spun

că n-ar trebui să sălăjuiesc

în munți așa de înalți

să nu trudesc

prin prăpăstii așa de adânci.

Ei spun

că n-ar trebui să mă retrag

izolându-mă prin multiplele, diversele mele-ncăperi

cu ramurile mele moarte pe post de degete

pictând nori albi, fantezii onirice

pe toată podeaua și pe pereți.

Dar ei nu știu

când întunericul revine

de unde mă-ntorc eu.

Acei splendizi-numeroși nori

plutind silențioși peste ținuturile cele mai aride

converti-se-vor în sunete

de intermitente, torențiale ploi.

Lo Ching, Taiwan

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

din “Poezie fără frontiere”
Editura Tiparg, Pitești, 2020

Germain DROOGENBROODT: Întrebare

Întrebare

Pământule, ești oare mai mult
decât simplă scânteiere din lumina dintâi,

copil orfan și schilodit
rătăcitor prin Infinit?

Vițel cu trupul aurit
ce-a-mprumutat aripi de înger

în vreme ce stăpânul lui, de zor
se înveștmântă-n straie de profet
tot propăvăduind minciuni drept adevăr

De-abia se mai aude lin, departe
știutul fâlfâit de-aripă
al inimii ce bate.

Germain Droogenbroodt

Traducere Germain Droogenbroodt – Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Din: “Contraluz”, Point Editions

Gheorghe PĂUN: Ceasornicar de curcubee

Ceasornicar de curcubee

Poruncă am, de la-nceputuri,

Din zodii niciodată-ntoarse,

Să preatrudesc, cu gene arse,

Ca să repar aripi de fluturi.

Îmi port povara dumnezee

Ca un monah, curbat de spate,

Și meșteresc aripi pudrate –

Ceasornicar de curcubee.

Gheorghe Păun (România)

Din volumul ”De trecere și petrecere”,
Editura Tiparg, Pitești 2013

Friederike Mayröcker: Ce îți trebuie ție

Tablou de LEE Tsuen-Chi, Taiwan

***

Ce îți trebuie ție

Ce îți trebuie ție? Un pom o casă dacă vrei să știi
cât e de mare sau de mică viața unui om
mare sau mică de scrutezi înaltul coroanei
pierzându-te în splendoarea cea verde luxuriantă
socoți că-i mare mică sau poate numai scurtă
viața ta pe lângă viața de arbore bătrân

Îți trebuie un copac îți trebuie o casă
nu una doar a ta ți-e îndeajuns un colț adăpostit
în care să te așezi să cugeți să visezi
să scrii să taci sau să privești la un prieten
la aștri iarbă floare și la cer.

Friederike Mayröcker, Viena 1924

din „Verwundbar wie Schönheit im Aug“
Poezie modernă austriacă, Editura POINT 2001

***

Was brauchst du // Was brauchst du? Einen Baum ein Haus zu / ermessen wie groß wie klein das Leben als Mensch / wie groß wie klein wenn du aufblickst zur Krone / dich verlierst in grüner üppiger Schönheit / wie groß wie klein bedenkst du wie kurz / dein Leben vergleichst du es mit dem Leben der Bäume // Du brauchst einen Baum du brauchst ein Haus / keines für dich allein nur einen Winkel ein Dach / zu sitzen zu denken zu schlafen zu träumen / zu schreiben zu schweigen zu sehen den Freund / die Gestirne das Gras die Blume den Himmel.

Germain DROOGENBROODT: Traversare

Pictură de Ho Huai-shuo, Taiwan

***

Traversare

Iarna își așterne frigul
biciuind crivăț și piatră
și decembrie înghețat
se strecoară printre ramuri

luna palidă, albită
agățată în zidul nopții
pare oglinda unui timp
licărind din ochi sleiți
de argint abandonat
printre aștri:

creițari de dat arvună
pentru o trecere de an.

Germain Droogenbroodt

Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Rose Ausländer: Tăcerea

***

Tăcerea

Când trăiești într-o lume
de sunete ce amuțesc

într-o clipă în care
roțile se opresc
aeronavele nu mai vuiesc

Brusc îți apare ea în față
făptura îngerească de cristal
dar nu e mută
căci tăcerea
își are glasul ei.

Rose Ausländer,

Cernăuți/ Bucovina 1901 – Düsseldorf 1988

din „Die Sichel mäht die Zeit zu Heu“ (”Secera face din timp fân”)
Poezii 1957 – 1986
Ed. Fischer, 1985

Ivan HRISTOV: Bdin* XVI

Bdin* XVI

pentru prof. Simeon Yanev

Azi,

18 martie,

a fost o zi senină

de primăvară.

Azi

nimeni

n-a ucis

pe nimeni

n-a ocărât nimeni

pe altcineva.

Când am trecut pragul

bisericii

ca să mă rog

mi s-a părut c-aud

vocile

celor

duși.

Ploaia curgea

în lacrimi

din ochii

lui Dumnezeu.

Ivan Hristov Bulgaria (1978)

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

* numele medieval al orașului bulgar Vidin

Francisco BRINES: Cântec de neadormire

Francisco Brines a fost distins luna trecută cu Premiul Cervantes,
supranumit și Nobelul Spaniol pentru Literatură

Tablou de Francisco Lozano, Spania
Copertă la cartea „El ruido del mundo“, poezii de Francisco Brines

***

Cântec de neadormire

E încă noapte și cocoșul cântă.
O face noapte după noapte.
Iar eu pândesc cântarea-i în fiecare seară.
Sumbru e timbrul vocii sale aproape stinse.
Lumina pare acră, noaptea se sparge în tril.
Pipăi întunecimea și-i deslușesc mesajul.
Ai mai pierdut o noapte, vrea parcă să-mi vestească.
Până într-o bună zi, când noapte și cocoș nu vor mai fi.

***

Continue reading „Francisco BRINES: Cântec de neadormire” →