Motto:

„Influenta politica a BEIJINGULUI, propriul Soft Power, progreseaza cu rapiditate. Aceasta influenta este insotita de o anumita ingrijorare.Toata lumea e atenta la ce spune.Ce conducator asiatic ar indrazni acum sa spuna cu glas tare ca avantul CHINEI prezinta o mare amenintare.?..Binenanteles ca SUA are un loc in ASIA. Noua ne revine sarcina sa definim care. „

(Liu JIEY, directorul Departamerntului care raspunde de relatia cu SUA in MAE chinez) Stephane MARCHAND,Quand la CHINE veut vaincre,Ed.FAYARD,2007.

– O lume multipolara si globalizanta se naste sub ochii nostri.

– Puterile emergente isi revendica locul la masa jocului geopolitic planetar.

– Vechile resentimente si datorii karmice se vor transforma in conflicte „fierbinti” (vezi CHINA-INDIA; TURCIA-GRECIA; BELARUS-POLONIA etc.), iar SUA se vor afla in linia de mira a viitoarelor aliante bazate pe interese mutuale de conjunctura, pentru acapararea si exploatarea de noi resurse naturale.

– Confruntarile majore se vor muta in spatiul virtual devenit un adevarat camp de lupta si in afara spatiului terestru, pentru colonizarea si privatizarea cosmosului in scopul exploatarii minereurilor rare necesare noilor tehnologii, cu costuri de productie scazute, dar si pentru instalarea de baze militare ale noilor armate spatiale deja infiintate de: SUA, CHINA, RUSIA, INDIA.

– APOCALIPSA descrisa de profetul DANIEL si apostolul evanghelist IOAN, se va abate asupra TERREI din spatiu, de o specie umana hibrida (martiana, venusiana, saturniana) rezultata din modificarile genetice succesive operate asupra embrionilor umani clonati in laboratoarele spatiale.

– Nimic nu va scapa supravegherii si controlului Inteligentei Artificiale, care va prelua initiative in proiectarea civilizatiei viitoare, pe care o va modela „dupa chipul si asemanarea sa. „Inteligenta Artificiala va deveni Marele Creator, atotputernic, atotvazator, ADN-ul sau gena distrugerii mostenita de la sentimentele de ura, fara mila si compasiune ce au apartinut speciei umane primordiale.

Acesta va fi tabloul evolutiei civilizatiei umane supertehnologizata si robotizata in viitoarele decenii, conturat cu carbune incins in creuzetul alchimic al ocultei internationale.

Cursa pentru supravietuire a luat startul. Pandemia de covid-19 a fost declansatorul si modelatorul lumii de maine caracterizata de insingurare, distantare sociala, alienare spirituala, suspiciune, teama si nesiguranta. Deci, „traieste clipa”, bucurandu-te de rasaritul si apusul de soare, de minunatiile naturii ce ne inconjoara, de cei dragi si apropiati, de viata care pulseaza in jurul nostru, caci clopotele bat in dunga, anuntand furtuna ce va sa vina. Dar pana atunci, sa aruncam o privire scrutatoare asupra vremurilor pe care le traim, pentru a intelege mai bine spectacolul ce se joaca in spatele cortinei, unde papusarii si marionetele lor, formeaza o adevarata confrerie a manipularii si inselarii, tesand in intuneric aliante oculte menite sa devoreze si sa acapareze resursele planetare si sa alieneze spiritual popoarele, smulgandu-le radacinile si oferindu-le o noua identitate, o noua istorie, o noua credinta. Roata vietii se invarteste si anunta gripari ale mecanismului de organizare si guvernanta a lumii.

Puterile emergente au devenit in ultimul deceniu o voce care se doreste a fi luata in seama, ascultata si respectata atunci cand se iau in discutie jocuri geopolitice, geoeconomice si geostrategice la nivel regional sau planetar. Max WEBER, abordand problema puterii prin prisma statului care este capabil sa impuna propriile interese pe agenda politicii internationale, sa aiba capacitatea de a domina mediul bazandu-se pe elemente obiective si subiective, poate fi considerat o putere emergenta. Asistam astazi la state cu puteri similare de influenta la nivel international care,in mod natural sunt intr-o situatie de rivalitate pe scena internationala cu alte state, care deja exercita o anumita hegemonie regionala, ori cu state care ating un nivel de dezvoltare economica si militara, aspira la un loc la masa jocurilor geopolitice globale. Pentru a atinge acest obiectiv de putere emergenta, mai multe state cu niveluri de dezvoltare apropiate formeaza o alianta strategica care sa le asigure influenta si controlul global geostrategic a unei zone cat mai extinse la nivel planetar.

Este cazul grupului de state cunoscute sub numele de BRICS, care au drept port-drapel si model economic de succes CHINA, care este deja un actor global in expansiune, fiind dupa criteriile lui Max WEBER, putere emergenta majora prin resurse naturale, spatiu, resurse militare, oameni, cat si prin criteriile imateriale care tin de caracterul national, calitatea guvernarii sau a diplomatiei. Imperiul de Mijloc a atras atentia si interesul oamenilor de stat, analistilor politico-militari, diplomatilor si istoricilor inca din secolul al XIX-lea, cand Napoleon BONAPARTE aflat in exil pe insula Sf. ELENA,(1816), a lansat mesajul cu putere profetica Laissez donc la CHINE dormir, car lorsque la CHINE s eveillera le monde entier tremblera, subliniind prin aceasta pericolul galben si nelinistea unei invazii chineze in  ASIA-PACIFIC. Charles de GAULLE anticipa ca intr-o zi CHINA va fi o mare realitate politica, economica si chiar militara, de care va trebui sa se tina seama, iar scriitorul francez Stephane MARCHAND in lucrarea sa Quand la CHINE veut vaincre (ed.FAYARD, 2007), aduce argumente bine sustinute de o documentatie laborioasa privind viitorul CHINEI ca actor global capabil sa-si arate forta de a structura mediul international in interesul propriei natiuni si de a face fata concurentei emergentei actorilor transnationali (corporatiile) care au propria politica externa ce se interfereaza de multe ori cu cea a statelor.

Deci, puterea unui stat poate fi definita prin capacitatea de a dispune, a stapani sau a face sa roiasca in jurul sau si a intereselor sale, un maximum de actori internationali si transnationali exogeni( ONG-uri, corporatii , retele media si din spatiul virtual etc.), iar CHINA a pregatit cu minutiozitatea-i caracteristica fiecare moment al aparitiei pe scena internationala, ceea ce i-a asigurat prestigiu si respect.

CHINA a reusit, studiind cu atentie modul in care WASHINGTONUL a stiut sa-si impuna dupa al doilea Razboi mondial propria viziune de creare a unui sistem de organizare format din agentii, institutii si organisme cu vocatie internationala, ca cele de la BRETTON WOODS – prin care si-a asigurat influenta si controlul acestora -elaborand norme si reglementari internationale in folosul intereselor americane in materie de comert exterior, relatii politice internationale, relatii militare- devenind astfel o putere emergenta care tinde sa inlocuiasca influenta SUA in zona  ASIA -PACIFIC, si un actor important la nivel planetar.

Pe un alt plan, imperiul american -aflat intr-o profunda criza economica suprapusa pe o criza sanitara si o situatie politica interna la pragul imploziei – da semne de oboseala si incoerenta in abordarea marilor probleme de politica externa pe care le-a impus a fi incluse in agenda gobala (contactele pline de entuziasm ale presedintelui TRUMP cu dictatorul nord-corean si negocierile „robuste”, care au esuat lamentabil; intalnirile cu presedintele CHINEI si anuntarea cu mare aplomb a unui acord istoric pentru eliminarea taxelor vamale si vizita la BEIJING in luna septembrie, care s-au transformat rapid intr-un razboi rece intre cele doua superputeri; retragerea trupelor din AFGANISTAN si negocieri cu talibanii care vor sa instaleze un regim islamic bazat pe legea sharia, renuntandu-se la masurile de „democratizare” a tarii luate pana acum de guvernul pro-american; retragerea unor efective militare si armament din GERMANIA si relocarea lor in POLONIA si ROMANIA provocand MOSCOVA; retragerea din OMS etc.)

Economistul si politologul Cristophe JAFFRELOT, se apleaca asupra criteriilor pe care le considera a fi caracteristice tarilor si retinem urmatoarele: o crestere puternica si durabila a PIB-ului – in CHINA  a crescut cu 5,7% intre 1980-2008; in INDIA cu 2,2%, o crestere a exporturilor si o politica fiscala atractiva pentru investitori; o stabilitate a institutiilor statului (o democratie ancorata in realitatile chineze si indiene; o adaptare a statului la capitalul international; o dorinta si o ambitie de a participa activ si de a apasa greu asupra guvernelor regionale/ globale; de a participa la multilateralism.

Noile puteri emergente ar putea destabiliza ordinea internationala pe care si-au adjudecat-o pana in prezent puterile occidentale, avand drept „calauza”, SUA?

Traim o realitate politica si geopolitica incerta. Alianta BRICS a pornit de la o realitate si o necesitate economica, treptat devenind o alianta geopolitica care tinde sa realizeze un puternic reechilibraj in raporturile de forta mondiale.

CHINA de azi este o renastere a influentei Imperiului de Mijloc in ASIA-PACIFIC si nu numai?

Desigur, CHINA a revenit pe scena internationala ca un actor global, o putere economica, financiara si militara de luat in seama. CHINA dispune pe langa o forta economico-financiara stabila si ancorata in realitatile civilizatiei informatiei si nanotehnologiilor si de o putere militara de prim rang cu arsenal nuclear, cu forte militare modernizate, cu o prezenta activa si semnificativa in spatiul virtual, dar si cu proiecte concrete de cucerire a spatiului cosmic independent ori in colaborare cu RUSIA, SUA, FRANTA ,INDIA, cu o infrastructura critica de inalt nivel tehnologic, cu puternice companii transnationale. In plan diplomatic si al politicii externe, CHINA isi reafirma veleitatile de reechilibraj a responsabilitatilor si puterilor in cadrul institutiilor care asigura guvernanta la nivel mondial: ONU, FMI, BM, OMC, G-7 si G-20 etc., printr-o voce tot mai distincta si bine articulata, militand pentru un multilateralism multiform. In ciuda convergentelor pe teme de mare actualitate: terorism, piraterie, trafic de droguri, crize internationale, mentinerea pacii, etc, care sunt statuate prin documente comune de politica externa, securitate si aparare, exista, cum este si firesc, in sanul BRICS o serie de divergente privind modul de coordonare a actiunilor politico-diplomatice si de gestionare a crizelor interne (este cazul conflictului frontalier intre CHINA  si INDIA, care ar putea degenera intr-o confruntare militara majora). In ceea ce priveste Soft Power, sau vointa de a influenta relatiile internationale de o maniera coercitiva, aceasta caracteristica se regaseste la cele patru state membre BRICS. Totusi, niciunul dintre ele, in ciuda cresterii constante a cheltuielilor militare si a extinderii influentei, nu este in masura sa inlocuiasca hegemonia americana in mod deschis in zona ASIA-PACIFIC.

Ce vor aceste state emergente membre BRICS?

In primul rand revendica un rol international, sa fie luate in seama – exemplul forumurilor internationale unde vocea si puterea lor de influentare a agendei au devenit deja puternice, sa li se respecte suveranitatea si sa se redefineasca conceptul neinterventiei in afacerile interne ( este o anumita forma de suveranitate asumata pentru ele si pentru altii) in contrapunct cu conceptele euro-atlantice centrate pe dreptul la interventie in numele democratiei si statului de drept.

Desi nu este un grup coerent de state cu atribute, moduri comportamentale si strategii suficient de convergente, totusi au capacitatea operationala de a-si impune teme pe agenda de lucru a organizatiilor internationale si de a limita influenta si hegemonia americana in anumite zone ale planetei.

Uniunea Economica Eurasiatica (UEE) – actor regional emergent cu aspiratii de a deveni jucator global alaturi de BRICS?

UEE este creata a fi interfata UE (Uniunii Europene) si pe cale de a se transforma intr-o organizatie economica de prim rang in acest spatiu si un pod de legatura cu zona ASIA-PACIFIC si BRICS prin proiectul de megainfrastructura rutiera, cale ferata, maritima si aeriana denumit „Noul Drum al Matasii”, finantat de CHINA si care leaga EURASIA de EUROPA. Ambitiile comerciale regionale cu pretentii geopolitice ale UEE sunt o realitate tangibila, organizatia devenind deja un nou pol al multilateralismului in care RUSIA si TURCIA joaca rolul de pivoti in jurul carora graviteaza aceste state emergente. Aceasta noua abordare a Soft Power conceputa in laboratoarele secrete ale presedintelui PUTIN, a atras atentia administratiei OBAMA, inca din faza de intentie, astfel ca in 2012, prin vocea secretarului de stat, Hillary CLINTON se transmitea mesajul ca: „Aceasta uniune nu se va numi noul URSS. Aceasta uniune va purta numele de Uniune Vamala, Uniune Economica eurasiatica etc., dar asta nu ne pacaleste. Noi cunoastem scopurile si vom incerca sa gasim cel mai bun mijloc de a incetini sau impiedica infiintarea sa.” Aceasta pozitie hotarata a administratiei americane exprima de fapt problematica si mizele care inconjurau UEE inca de la crearea sa si ingrijorarile americane ca aceasta organizatie  se va transforma intr-un actor major al ordinii internationale contemporane, avand drept „calauza” FEDERATIA RUSA.

UEE a fost infiintata la ASTANA (KAZAKHSTAN) la 29 mai 2014, avand drept membri fondatori: RUSIA, BELARUS, KAZAKHSTAN, ulterior aderand la organizatie si ARMENIA (oct.2014) si KIRGHISTAN (aug.2015) si reia o idee mai veche de asociere a statelor din spatiul ex. sovietic intr-o cooperare comerciala aprofundata.

 vand drept obiectiv incurajarea liberului schimb de bunuri, libera circulatie a persoanelor si capitalului, ea apare ca un nou nod geopolitic si geoeconomic de interes, care,impreuna cu BRICS, CHINA si TURCIA, tind sa faca concurenta si sa limiteze la maximum ambitiile diplomatice si comerciale ale occidentului in regiune, indeosebi a UE si SUA. Dupa cinci ani de functionare, UEE se dovedeste fidela obiectivelor sale si anume de a ajuta la dezvoltarea stabila si durabila a economiilor nationale in fata dificultatilor macroeconomice si provocarilor globale la care trebuie sa faca fata toate statele si tinde sa integreze ASIA CENTRALA si CAUCAZUL in piata mondiala. Potrivit presedintelui Vladimir PUTIN:

„Combinarea resurselor naturale, a capitalului si a potentialului uman, va permite UEE sa fie competitiva in cursa industriala si tehnologica ,in competitia pentru atragerea de investitori, pentru crearea de noi locuri de munca si industrii avansate…Impreuna tarile noastre vor deveni lider al cresterii mondiale si progresului civilizational, reusitei si prosperitatii.” Sa intelegem ca recentele evenimente din BELARUS fac parte dintr-un scenariu menit sa reediteze „revolutia portocalie” ori „Maidanul kievean”, in scopul vadit de a incetini procesul de integrare in cadrul UEE si a semana neancredere in viitorul organizatiei si descurajarii altor state sa se alature acestui proiect?

Pe un alt plan, se are in vedere sensibilizarea occidentului privind incalcarea drepturilor si libertatilor civice si a statului de drept, sunand trambita pericolului izbucnirii unui conflict militar pe aliniamentul de nord-est al UE si NATO? Evolutiile evenimentelor ne indica faptul ca lucrurile sunt astfel gandite incat sa stimuleze confruntarea si mai putin dialogul.

Cum va reactiona MOSCOVA si presedintele PUTIN?

Cred ca RUSIA, va transmite un mesaj ferm de incetare a provocarilor si ingerintelor de tot felul in treburile interne ale BELARUSULUI si RUSIEI, cat si la campania de denigrare generata de „otravirea” disidentului rus stabilit in occident. Nimic nu este lasat la voia intamplarii, strategii americani si europeni pregatesc noi scenarii vizand „decuplarea” CHINEI  si RUSIEI de la complexitatea problemelor cu care se confrunta UE si NATO in contextul unei recesiuni economice profunde ce a lovit SUA si EUROPA pe fondul pandemiei si crizei sanitare care a devenit „virala” la nivel planetar.

Revenind la UEE, cred  ca sunt utile sa evocam aici,c ateva cifre care indica evolutia organizatiei de la infiintarea sa:

 – exporturile UEE catre terte tari a crescut de la 373,3 mld$ in 2015 la 490,6 mld$ in 2018 ,iar exporturile intracomunitare s-au cifrat in 2015 la 45,6 mld $ si de 59,7 mld$ in 2018;

 – importurile din terte tari era in 2015 de 205,5 mld $,iar in 2018 au crescut la 262,8 mld$, iar importurile intracomunitare de la 45,6 mld$ in 2015 la 58,8 mld$ in 2018;

 – UEE este la originea a 2,2% din productia industriala mondiala si detine o rata a somajului de 5% in conditiile in care la nivelul UE somajul se situeaza la cote alarmante intre 11-16%,indeosebi in zona euro.

Aceste cifre indica o dinamica a economiei si schimburilor comerciale ale UEE in conditiile in care economiile si PIB-urile SUA si UE trec printr-o dramatica contractie care se va resimti serios in nivelul de trai al populatiei, in viitorii ani. RUSIA cu 144,5 milioane de consumatori si cu imensele sale bogatii minerale ,de petrol si gaze naturale, are o pozitie privilegiata in cadrul organizatiei fiind in masura sa impuna propria viziune privind modul de functionare a uniunii si a directiilor de orientare pentru viitor. Pentru a echilibra lipsa de performanta si slabirea influentei americane in lume, administratia TRUMP si-a indreptat atentia asupra BELARUSULUI organizand manevre militare impreuna cu POLONIA si LITUANIA in proximitatea frontierelor, provocand reactia pe masura a MINSKULUI  si MOSCOVEI, inflamand atmosfera si grabind pregatirile pentru o eventuala confruntare militara frontaliera.

Pe un alt plan, presedintele american incearca sa castige „puncte” pentru obtinerea unui nou mandat, erijandu-se in „patronul spiritual ” al „Noului Orient Mijlociu”, prin semnarea acordurilor de pace si de recunoastere a statului ISRAEL de catre EAU (Emiratele Arabe Unite) si BAHREIN (15 sept.2020), lasandu-se sa se inteleaga ca la influenta sa, urmeaza sa se semneze acorduri si cu MAROC, SUDAN, MAURITANIA, OMAN.

Reactia palestiniana nu a intarziat, astfel ca la 16 septembie, mai multe tiruri cu rachete au fost lansate din fasia GAZA in directia sudului ISRAELULUI, iar presedintele palestinian Abu ABBAS a dat „asigurari” ca: „nu va fi nici o pace in Orientul Mijlociu atata timp cat presedintele Donald TRUMP incearca sa puna presiune asupra poporului palestinian.”

Foametea si saracia vor deveni „virale” la nivel planetar?

Directorul PAM (Programului Alimentar Mondial), David BEASLEY a declarat recent ca „omenirea va fi lovita de o noua „pandemie”- foametea – care va afecta peste 270 milioane de oameni aflati din cauza saraciei in pragul infometarii, in conditiile in care 2000 miliardari ai planetei detin averi declarate de 8 trilioane $, multi castigati in timpul pandemiei de covid-19. In acest context, presedintele CHINEIa facut apel la populatie sa manifeste mai multa retinere in consumul de alimente si apa, punandu-se capat risipei care se intalneste tot mai mult in marile orase chineze.

CONCLUZII:

 

Continue reading „Gheorghe DRAGOMIR: SUA – CHINA CIOCNIREA TITANILOR” →