Arta lui Sami Briss se remarcă în mod deosebit prin viziunea originală şi stilul său personal, prin fantezia surprinzătoare şi simplitatea aparentă. Exegeţii şi criticii de artă, care i-au urmărit strălucita carieră internaţională, au considerat că la baza majorităţii operelor sale stau lumea de vis si fantezie a pictorului, folclorul românesc şi israelian, arta icoanelor bizantine şi amintirile din copilărie. Tocmai această ultimă menţionată sursă de inspiraţie este subiectul cu care artistul se prezinta în expoziţia de la Tel Aviv.

   Şi de data aceasta avem ocazia să admirăm expresia pură, libertatea de creaţie în compoziţie şi nota discretă de umor care însoţeşte pictura sa. Sami Briss bate recorduri stilistice, are afinităţi elective cu Paul Klee, cu Victor Brauner, cu Marc Chagall, chiar şi cu icoanele bizantine sau cu muzica kleizmerilor, dar acestea rămân doar întălniri spirituale care îl situează în familia marilor creatori.

   Privitorul exponatelor descoperă o lume proprie, plină de fantezie, o atmosferă magică, ce însoţeşte visul amintirilor din copilărie. Compoziţia e densă, pictorul apelează şi la motive preluate din arta populară românească şi din legendele ebraice. Dorul de timpurile trecute lasă loc fundalului folcloric, încărcăturii poetice, farmecului, imaginaţiei, sensibilităţii.

   Un motiv fundamental în tablourile lui Sami Briss, componentă integrală a picturii sale, sunt peştele şi pasărea, figuri emblematice care adesea se confundă cu profilul uman. O unitate sugerată între sensibil şi spiritual. Pictează oare artistul român-israelian-francez în stil suprarealist, simbolist, cubist? Găsim puţin din toate, numai atât cât trebuie pentru ca imaginea să se transforme proteic în propriul său limbaj pictural, aparent atât de simplu, dar cu semnificaţii majore.

   Lucrările expuse sunt emblematice, au desigur încărcătură simbolică, lirism şi farmec care crează pe nesimţite o atmosferă de caldă intimitate. Ele subliniază personalitatea artistului şi relaţia lui cu lumea înconjurătoare, legăturile sale intuitive şi independenţa sa spirituală.

Prin anul 1965 s-a organizat în România o mare expoziţie cu lucrări de artă plastică, cu ocazia aniversării a douăzeci de ani de la regim “democrat”. Au fost mobilizaţi cei mai buni pictori şi li s-a trasat misiunea să reflecte în lucrările lor marile prefaceri, entuziasmul oamenilor muncii, realizările şi succesele repurtate în industrie, în agricultură şi în celelalte domenii. Lipa Natanson era tânăr şi talentat, aşa că a pregătit pentru expoziţia jubiliară un număr de litografii, care au fost apreciate călduros şi selectate imediat. Dar nu au fost expuse niciodată pentru că autorul avea o mare pată… făcuse cerere de plecare în Israel.

   În graba pregătirilor de plecare, Lipa a încredinţat o parte din lucrări unor cunoştinţe şi colegi. Apoi, ajuns în Ţara Sfântă a avut destule alte griji. Pe scurt, au trecut anii, a pierdut legătura şi nu ştia ce s-a întâmplat cu cele mai multe din lucrările sale.

   Până într-o zi când, nu de mult, a primit pe adresa sa de e-mail o scrisoare de la un colecţionar de artă din România. Domnul Ilie Gângă din oraşul Piatra Neamţ îi comunica în frumoase cuvinte că este un sincer admirator al lui Lipa Natanson, se mândrea cu câteva litografii pe care le avea în colecţie şi propunea un dialog asupra tematicei, vremurilor şi modului în care pictorul realizase lucrările.

    A fost şi începutul unei interesante relaţii cibernetice dintre pictor şi colecţionar bazate pe dragostea pentru artă, dar şi un prilej de rememorare a drumului parcurs de primul, de la statutul de candidat anonim la Institutul de Artă din Bucureşti şi până la creatorul prezent în colecţia pinacotecii de la Palatul Culturii din Iaşi, la Muzeul de artă din Piatra Neamţ, la galeria de artă Kant din America, la Cabinetul de stampe al Academiei Române. Picturi în ulei, linogravuri, fresce monumentale semnate de Lipa Natanson se află în numeroase colecţii particulare, galerii sau pe faţadele unor instituţii.

Avem acum prilejul să cunoaştem şi câteva lucrări din colecţia Carmen şi Ilie Gângă, iubitori ai artelor din municipiul Piatra Neamţ. Aprecierea lor l-a bucurat pe Lipa, nu mai puţin ca ( pe vremuri)  aprecierile maeştrilor Rudolf Schweitzer-Cumpănă şi Corneliu Baba sau a criticilor de artă Ion Frunzetti şi Petru Comarnescu.