Era o zi frumoasă de aprilie. Soarele îşi trimitea razele sale binecuvântate asupra pământului, iar băieţelul sta cu capul în poala bunicii, sub bătrânul măr din curte.
Cu privirile pierdute printre crengile înflorite, urmărind câte un nor pufos care se zbenguia pe altarul azuriu al cerului, întreabă:
-Bunico, cum arată Dumnezeu?
-Dumnezeu arată la fel ca noi. E îmbrăcat cu o haină albă ca a norului pe care-l priveşti şi are părul lung şi alb ca neaua. Din fiecare şuviţă de păr izvorăşte căte un izvor: izvorul speranţei, frumuseţii, curajului, adevărului, iertării, înţelepciunii, iubirii….
-Ce multe izvoare are Dumnezeu, bunico!
-Da, Dumnezeu este Tatăl tuturor izvoarelor. Din el izvorăsc: înţelepciunea, adevărul, frumosul, iubirea şi armonia. Faţa Lui străluceşte mai puternic decât soarele, iar din inimă radiază o infinitate de raze ale iubirii pe care le trimite în întreg universul. Când îşi mişcă capul se nasc puzderii de stele, planete şi galaxii. Braţele şi picioarele sunt tot de lumină.
Cei care l-au văzut în toată splendoarea Sa, spun că arată ca un soare cu patru braţe luminoase, ca o cruce de lumină, din care pleacă o infinitate de raze care sunt înconjurate de un curcubeu minunat, nemaivăzut, un curcubeu al splendorilor divine.
-Ce frumos e Dumnezeu!
Bunico, Dumnezeu ne lasă să ne îmbăiem în izvoarele sale?
-Dumnezeu asta doreşte, dragul bunicii.
Vrei să te duci să uzi muşcata, cred că îi este sete.
Băieţelul se ridică şi aleargă cu găletuşa cu apă, indreptăndu-se spre floare. Când a ajuns lângă ea îi spune :
-Ce frumoasă eşti floricico! Mă laşi să-ţi dau un pupic?
De ce tremuri? Nu te speria! Am venit să-ţi aduc apă. Bunica a zis că îţi este sete.
-Da, sunt însetată şi înfometată de iubirea Lui.
-De cine?
-Nu -L cunoşti? Îl cunosc picăturile de ploaie, fulgii de nea, stelele, luna, soarele, păsările, jivinele pădurii, copacii, muntele, izvoarele…..
-Ştiu, tu vorbeşti despre Dumnezeu!
-Îmi este dor de Domnul……
-Ce de flori ai!
-Da, m-am gătit pentru El.
-Eşti atât de frumoasă ! Te iubesc, floricico!
-Şi eu te iubesc, pui de om.
Aleargă spre bunica fericit, spunandu-i:
-Bunico, vreau să mă găteşti pentru Domnul.
-Dacă vrei să te găteşti pentru Domnul, atunci trebuie să te îmbraci cu hainele credinţei, să te încingi cu brâul dragostei, capul să-l acoperi cu vălul iubirii presărat cu steluţele adevărului, dreptăţii, bunătăţii, iertării şi speranţei, iar în picioare să-ţi pui pantofii curajului.
_Bunico, dacă o să mă îmbrac aşa cum spui tu, o să fiu frumos ca floricica?
-Dragul bunicii, toţi copiii sunt frumoşi ca florile, ca floricica ta.
————————
Carmen GIGÂRTU