Carmen Druțu ONICA: Poesis

onica-camelia-225x300

Aritmat

 

Măruntaie de stele

În peniţe au ritmat,

Dans sinistru,

Surâs clacat,

 

Coifuri de lumina

În cer au ritmat,

Paşi fără rimă,

Dor narat.

 

Apusul dimineţilor

 

La apelul ritual

Azi n-a răspuns dimineaţa,

Se adormise cu poveşti

Pe crupa unui nor

Din faurii serii.

 

La chemarea zării

Ieri nu ardea apusul,

Se amăgise cu ploi

Pe harpa unei corăbii

Din nările mării.

 

La apus de dimineaţă

Ne mişcăm năuciţi

Visăm de mâine treziţi

La straja unui soare

Din ochii incolori.

 

Demistificare

 

Prinzi noaptea din cădere

Înghit pierdută luna,

Te-neci cu-a mea tăcere

Înduri tăcut furtuna,

 

Ne-ascunde printre şoapte

Ne-ncinge-n şoldul vieţii,

Printre cămăşi de şarpe

Ne plimbă azi poeţii,

 

O mască de viu naşte

Pe-un chip de armă stată,

Iubirea retrăieşte

Sorbind natură moartă,

 

În pături de jăratic

Te-nalţă a mea rugă,

Suflarea ta e-n farmec

Iertarea noastră-n fugă.

 

Am aflat

 

Un heruvim mi-a dăruit

Praf de verticalitate,

L-am înfrăţit, fir lângă fir,

Puţinul astfel a sporit

Prin sângele şi apa mea,

Din preaplin am dăruit

Şi astfel am aflat iubirea.

 

Somn de toamnă

 

Prin focurile toamnei

Calci ne-nţeleasă fată,

Netrebnica cenuşă

Cu văluri te îmbie

 

Prin pale jucăuşe

Treci fără de sfială,

Torida lor cântare

Cu întrebări te cheamă.

 

Prin rotocoale repezi

Dansezi copilă brună,

A viilor descântec

Te gâdilă-n căuşe,

 

Prin mijlocul vâltorii

Păleşti fiică uitată,

În ameţirea calda

Tăcândă te topeşti…

—————————————-

Carmen Druțu Onica

Bârlad

2 decembrie, 2017

Lasă un răspuns