Copile rămâi…
Copile te caut și te găsesc,
Miroase a verde și -a pită crescută
Din raiul acesta, sfânt pământesc,
E inima mea încă țesută…
Copile rămas în sufletul meu
De veghe în noapte, când este furtună,
Mă porți printre astre în vise mereu
Și-mi readuci voia cea bună.
Copile, când cerul își scutură poala,
Cu îngeri destoinici te prinzi iar în joc
În bucle de aur se varsă un soare
Și timpul năuc rămâne pe loc…
Copile bujorii îți cresc în obraji,
Când larma se-aprinde voioasă în horă
Pe tălpile goale văd busuioc
Iar viață-i senină și parcă mai nouă!
Copile rămâi în verdele crud
Și -n sufletul toamnei, bătut chiar de brumă,
Poveste aceasta cu dor o ascult
Iar Mama îmi spune din nou: Noapte bună!
—————————–
Camelia CRISTEA
București
1 iunie 2019