Camelia CLENCI: Lumina lui Eminescu

Amprenta luceafărului, românilor ai dat-o
venind pe-o cale-adâncă, nebătută,
codrul te-a învăluit cu doina lui
și loc de căpătâi ți-a pus izvorul
de unde curge mai întâi
cunoașterea spre stele și-a firului de iarbă
ce încolțit a fost de taina lui.

Poezia ta ți-a fost cunună
când ai plecat spre alte zări
de-acolo ne trimiți scrisori
despre noi vremuri și un nou război…
războiul aprig ce în minte zace
cum dintr-un om se face un sclav nou.

Prostia și puterea s-au legat la ochi
tăind iar nemiloase și împroșcând noroi
o nouă lege curând o să vie
prostia-mpachetând-o într-o mumie.

Îți multumim c-ai fost cândva la noi
și ne-ai cântat cu harpa sufletului tău
iubirea ne-mplinită și de țară
despre cei mulți, desculți și goi.