Camelia CLENCI: Ascunderea după umbră

ASCUNDEREA DUPĂ UMBRĂ

 

Mugurii amurgului
au încolțit în cealaltă parte a zilei.

Este un timp răsturnat……alergatul…
începe cu sfârșitul lui acum
și se termină cu începutul lui acolo…

În nocturnă nu se mai văd
formele faptelor.

Totul respiră a ușurare…
ca un ascunziș după o umbră.

Negarea negației ascunderii
se definește într-o
umbră ce se oglindește…
văzându-și chipul spart
în realități colorate
de un infinit prevăzător…
ea …încearcă să-și ridice o coloană
…dar se prăbușește ca un nisip …
cuprinsul ei este nesimțitor
brațele i se prelungesc
până dincolo de acolo…
vrând să prindă parcă
cu degetele-i negre
…lumina…dar…s-a topit
într-o clipită a căpătat forma materiei
și din nou…ascunderea a rămas goală…

————————–

Camelia CLENCI

13 noiembrie, 2018

Lasă un răspuns