N-ai vrea?…
Tu ştii că morţilor din cimitir
Li-s rezervate drepturi sfinte?
Ei cer ca cei ce le-au fost dragi
Să stea de veghe la morminte.
Aşa şi-al tău amor înmormântat
Îşi cere dreptul de la tine –
Mormântul e aşa cum l-ai lăsat!
N-ai vrea să-l vezi, trecând azi pe la mine?…
Iubirile de-o clipă
Iubirile de-o clipă
Sunt oaze în deşert;
Sunt raze de lumină,
De ce să nu le iert?!
De ce cuvântul clipă
Ştirbeşte al lor sens?
Nucleul nu e mare,
Dar cât este de dens!
De ce măsori o clipă
Cu ceasul pământesc?
Ea-i parte integrantă
Din veşnicul ceresc!
Tu vrei iubiri de-o viaţă,
Iubiri fără sfârşit;
Ce-i viaţa? doar o clipă
În veşnic infinit!
Ascultă-mi sfatul care
Nu-i cod bisericesc!
Iubeşte fără preget
C-aşa e pământesc!…
O nouă valenţă
Trecut-au ani
Şi nu puţini
Mi-ai dat un semn
Ca altădat’
Şi-am alergat
Şi ne iubim.
Trecut-au ani
Şi am uitat
Că ne iubim
Ca altădat’
Dar alergând
Mi-am amintit.
Ştiu că n-a fost
Ca altădat’
Şi e firesc
Îmbătrânim
Dar noi valenţe
Am aflat.
Părem maturi
Dar nu şi-n fapt
Iubirea, nu!
Nu s-a schimbat!
Doar jocul nu-i
Ca altădat’.
E mai profund
Mai rafinat
Trecut-au ani
Şi am aflat
Că ne-am dorit
Cu-adevărat.
Ce mult…
Ce mult te-am iubit
N-ai să ştii niciodată –
Nu-n ceea ce-am scris
Simţirea-mi stă toată.
Cu felu-mi de-a fi
N-o spun niciodată –
Căci totu-n priviri
Ascund eu de gloată.
Doar noaptea o strig –
Mi-o dă libertatea –
Prin visuri plutind,
Cu imunitatea.
Atunci, chiar şi tu,
Asculţi fermecată –
O spun, chiar o strig –
Căci lumea-i plecată.
Şi-n vis, că e vis,
Se-ntâmplă de toate –
Şi tu îmi răspunzi,
Că totul se poate.
Iar eu, te ascult,
Cu pleoapele-nchise –
Să nu mă trezesc
Uitând cele zise…
Fugară amintire…
Fugară amintire, lumina unui fulger,
Mi te-a adus în faţă, o clipă doar, şi-atât;
S-a-ntunecat iar cerul şi chipul tău de înger,
A dispărut în noaptea ce iar mi te-a răpit.
În fapt, nu putea ţine mai mult decât o clipă –
O clipă-a fost şi-atuncea când tu ai strălucit –
Fugara amintire ştia c-ar fi risipă
Să luminezi trecutul, când totul s-a sfârşit…
Dezvaţă-mă…
Dezvaţă-mă de ce-a fost bun,
Dezvaţă-mă de ce-a fost minunat!
Doar n-o să-mi spui că-ţi vine greu
Când toate astea, tu, m-ai învăţat.
Dezvaţă-mă de zâmbetu-mi de ieri –
În el, şăgalnic tu mă trimiteai –
Cine-ar mai şti să-l smulgă azi
Când tâlcul lui întreg doar tu-l ştiai?
Dezvaţă-mă de-acel ceva
Ce azi mă-ndeamnă viaţa s-o iubesc –
Să scap cumva de ce-a fost bun,
Să mor încet, cât încă mai trăiesc.
De ce să scap de ce-a fost bun?
Aşa, să fiu şi eu pe-al lumii plac!
Eu îţi promit să-nvăţ să uit,
Şi-n loc să-ţi reproşez, să-ncerc să tac…
Nu te-atinge!…
Nu te-atinge de tristeţea,
Soră geamănă a mea –
Nu o-mpart, parte-i din mine,
N-are rost, nu te-ntrista!
Lasă-mi mie doar povara
Clipelor ce ne-au strivit –
Sunt un trist, de când e lumea,
Fi-voi până la sfârşit.
Nu tristeţea vreau s-o-mpart eu,
Nu absurdul împlinit –
Vreau să-ţi dau doar amintirea
Clipelor ce ne-au unit.
Tu, să duci, şi eu, păstra-voi
Doar ce-a fost sublim în noi –
Clipe pline de lumina
Risipită de noi doi.
Luminam ce e mai tainic –
Sufletul din noi ascuns –
Chiar de am umbrit privirea
Celor ce nu ne-au pătruns.
La ce bun să fii, tu, tristă?!
Trist rămâne-voi doar eu!
Tu, păstrează amintirea
Zilelor când eram Zeu…
Intuiţie
Ce forţă zace-n voi
Făpturilor din coastă,
Că-n tot ce facem noi,
Citiţi, de parcă goi,
Am sta în faţa voastră?!
Ce ochi pătrunzători
V-a hărăzit Acel
Ce-a făurit din noi
Al vostru chip gingaş
De l-a iubit chiar EL?!
Cu ei citiţi în noi,
Cu ei vorbiţi în şoapte,
Şi-n tot ce-avem ascuns
Găsiţi drumuri deşarte,
Şi ne chemaţi spre voi.
Ce forţă zace-n voi
Făpturilor din coastă,
Că-n tot ce-ascundem noi,
Citiţi, de parcă goi,
Am sta în faţa voastră?!…
Chiar dacă…
Chiar dacă-mi vei spune, tu, mâine,
Că totu-i un vis destrămat,
Nimic nu va smulge din mine
Iubirea ce-n lanţ ne-a legat.
Chiar dacă, la braţ cu un altul,
Vei trece zâmbind cu păcat,
Nimic nu va spune privirea-mi –
Călit sunt să-ndur, resemnat.
Dar dacă-mi ve cere vreodată
Să uit că iubirea ţi-am dat,
Să ştii că va fi prima dată
Când chipu-ţi va fi refuzat…
——————————–
Boris David (Daris Basarab)
Ismail, Basarabia
10 mai
Recită Lucian Dumbravă