MAREA
Mi-e gândul azi învolburat
ca apa marii după o furtună.
Pe nisipul cel rece mă aflu
și-mi caut în pietre tăria,
puterea de a rezista ispitei
ce îmi rezervă viața,
ispitei de a te avea.
În cochilii îmi caut lăcașul
Ca scoicile, pe fundul mării aș vrea să stau.
Să nu cunosc nicicând ce-i dragostea.
Să uit de lună și de soare,
Să uit de păsări zburătoare.
Mă duc spre apă…
m-arunc în valuri,
dar mă izbesc de mal.
Îmi refuză corpul,
Căci eu sunt pământean.
AGONIE
De ce te-am cunoscut oare pe tine
Baiete cu ochi de smarald
Să-mi tulburi privirea și gândul
În jar să mă lași ca să ard.
De ce te-am iubit eu pe tine
Nu voi afla niciodată
Zadarnic îmi caut tăcerea
n-o voi găsi niciodată.
În somn te visez doar pe tine
Și inima-mi tremură-n mine
Aș vrea să-ți simt răsuflarea aproape
Să mă-nvelești cu–amețitoare șoapte
Dar cum un vis , durează doar o clipă
Eu mă trezesc în camera golită
Stingheră pe un pat.
Ce îmi rămâne de făcut?
Să râd?
Să plâng?
…………
Adorm și-am să uit.
CUM O SĂ FI?
Te-am așteptat o viață să apari
M-am tot gândit cum o să fi
Cu părul negru, lung și ondulat,
Un trup subțire, blând și fermecat…?
Din negură în noapte ți-ai făcut prezența
Într-un târziu, aproape nemaiașteptat
Doar zâmbetul suav și inocența
M-au cucerit, m-au fermecat.
De trupul meu fierbinte, al tău trup s-a lipit
Și- cu a mea ființa tu te-ai contopit
Și-mi spune-ai în șoaptă, în întunecime:
Pe tine te iubesc…numai pe tine.
CE VREI SĂ FACI?
De câte ori în păr ți-am prins o floare,
De-atâtea ori iubirea mi-ai trădat,
De câte ori pe buze eu te-am sărutat,
Deatâtea ori m-ai înșelat.
Aș vrea să știu de ce mă chinuiești,
De ce mereu mă amăgești,
Eu sunt un om ce te dorește
Și-o inimă ce mult te mai iubește.
De ce când valul despărțirii e aproape
În loc în pace să mă lași
Tu mai aproape de tine mă atragi.
Ce vrei să faci?
ÎNTUNECAT
De ani de zile caut un drum să ies din labirint
Un drum pe care niciodată n-am pășit.
Mă întâlnesc cu oameni care îmi spun:
N-ai nici un drum…
Totul e întunecat și totul e în fum.
Nimeni nu caută un alt drum.
Totul e pierdut în fața ta,
Ceea ce simți e doar deznădejdea.
AȘ VREA
Aș vrea să-ți distrug privirea ce mă arde…și
Aș vrea să zbor în paradis
Să fiu departe …
De orașe , de sate, de munți și de ape
Să fiu un hoinar,
Pe stele să sar
Să-mi caut lăcașul
Ce-mi este scris.
ÎNTÂMPLĂTOR
Te-am cunoscut întâmplător,
Și n-am crezut să te iubesc.
A fost un vis frumos, îmbietor,
Ce m-a făcut să mă gândesc.
Apoi cu fața spre tine m-am întors
Și am văzut că n-are rost
Să mă prefac fără folos.
Am văzut chipul ce la el mă cheamă
Și mă iubește fără teamă.
Dar m-am trezit
Din gânduri sumbre
Că s-ar putea ca el
Să mă și uite.
PIERDUT
Am mâna moale, inima de gheață,
Din ochi îmi curg lacrimi de lut,
Tot așteptând.
A mai trecut o zi.
Ce rău îmi pare.
Nu ești lângă mine și inima mă doare.
De câte ori în brațe te-aș fi strâns
Și oricâte săruturi tot n-ar fi fost deajuns.
Dar clipe de tristețe îmi tulbură gândirea
Realitatea sumbră îmi clatină privirea.
Eu sunt pierdut….tot așteptând.
ODATA
Într-un colț de lume,
s-a făcut soare.
În pădurea pustie,
a apărut o floare.
La fereastra unde,
tremură zarea.
A apărut un albastru în spume,
ca marea.
Totul era în pas… hai hui
pădurea și floarea
valul și marea
inima , tu.
CHIPUL UNUI SUFLET DE BARBAT
Ce se întâmplă cu mine?
Ce-i în sufletul meu amar?
Doar un singur bărbat din lume
Știe ce rană m-apasă-n zadar.
Dar eu știu ca el nu mă iubește.
Și niciodată nu mă va iubi.
Căci chipul altei fete el privește
Zadarnica iubire…va pieri.
Oare cum să pot uita vreodată
Chipul ce m-a fermecat
Mi-a intrat ca o săgeată
Iubirea unui suflet de bărbat.
———————————
Aura-Nicoleta LUPȘESCU
Timișoara
Ianuarie 2021