Gândită iniţial ca o subprofesiune de tip hobby, hobby type profession, consecinţă a pasiunii cititului, aproape de tulpina naşterii din SILVA DER SIEBENBÜRGEN, autorul de cărţi, adică subsemnatul, a depăşit zilele acestea cifra de 400 de titluri Online sau E-Books, publicate sau postate virtual pe uriaşii Amazon KDP şi Google Play Books, sub adresele devenite cyber-obiectivate, întru universalitate şi temporalitate, within universality and temporality, deci în:
https://www.amazon.com/Augustin-Ostace
https://www.amazon.de/Augustin-Ostace
books.google.com/căutare Augustin Ostace
books.google.de/căutare Augustin Ostace
Evenimentul este sărbătorit prin muncă, workingevent, prin studiu, study-event, prin scriere şi rescriere, writing and rewrittingevent, prin proiecte tot mai ambiţioase şi bătălii pe toate baricadele adevărului, dreptăţii, raţionalităţii şi creativităţii, on barricades of truth, of righteousness, of rationality and creativity… Ah! Să nu uit de autor (de fapt, online autor)… adică de topicul primordial al existenţei mele, care depăşeşte în aceste zile dublul majorat mistic prin două unităţi de cifrare, încifrare şi codificare…
Mulţumesc întru toate tuturor strămoşilor mei şi ai tuturora, to all ancestors, of myself and everybody, care nu au murit înainte de a avea urmaşi, off-branches before dying, Speciei Sapiens care a înscris în noi mersul biped, upright posture, creativitatea mâinilor libere, creativity of free hands, şi abstractizarea gândirii, abstract thought, şi, deloc în ultimul rând Zeului Sănătăţii, Sound Deity, Wellness Deity, care, în măreaţa lui milă şi îndurare, His Greatness Pity and Endurance, mi-a prelungit în mod neaşteptat viaţa creativă şi educativă, nerămânându-mi decât să aduc rugăciune prin efort, prin inspiraţie şi transpiraţie, prin intuiţie şi informaţie… Muncă şi Rugăciune, Muncă şi Rugăciune, Muncă şi Rugăciune, Ora et Labora, Ora et Labora, Ora et Labora…
Acolo, în adâncul marilor mistere a genezei şi evoluţiei universului, a genezei şi evoluţiei stelelor şi galaxiilor, a genezei şi evoluţiei sistemelor solare şi sistemelor planetare, care s-au revărsat cascadic şi amplificatoric în sistemele mele filozofo-conceptuale, acolo deci, în primordialitatea începuturilor dominate de Zei Necunoscuţi, Unknown Deities, sau Zei ai Incertitudinilor, Uncertainties Deities, acolo îmi încerc umil şi singular, pedepsit şi rănit, o poeto-filozofie de structură trans-antropologică în corelativul, în noumenul şi cognomenul Anthropo-Sapiens, adică de cel ce căutându-şi originile (posibil, căutându-se pe sine însuşi), se prelungeşte în ramurile şi rădăcinile de premers existenţial şi esenţial, de întru Acelaşi Anthropo-Sapiens, multiplicat şi embriologizat în miliarde şi miliarde de individualităţi şi egocentricităţi…
„SUNT CEEA CE NU POT CITI
SUNT CEEA CE NU POT SLOVENI
SUNT CEEA CE NU POT ÎNŢELEGE
SUNT CEL CE NU POT SĂ DEZLEGE…
SUNT CEL CE NU AM REVELAŢII
SUNT CEL CE NU PORT PALPITAŢII
SUNT CEL CE NU POT DESCIFRA
SUNT CEL CE NU POT ÎNCÂNTA…
SUNT CEL CE NU SUNT DECÂT UMBRĂ
SUNT RĂTĂCITUL DIN AL SPECIEI PENUMBRĂ
SUNT CEL CĂZUT NEÎNGERESC DIN UNIFICATOR
SUNT CEL RĂNIT ŞI NEÎNSUFLEŢIT
PRIVIRII DIN PRIDVOR”…
***
SAPIENS ÎN REGĂSIRE
Oare vom putea regăsi ceva din misterul Sapiens, străbătându-ne şi înfiorându-ne într-o după-amiază de soare tropical, oferită generos de Mama Natură, MutterNatur, într-o grădină edenică de theatre – poesie – philosophie, la un Lyrikfestival SüdCologne, în care Lyrik îl întâlneşte pe Lyrics, în care video-poeto-filozofia se doreşte Satelitizată şi Funkizată, DichtPhilosophie erwünscht sich durch Sattelliten und Funken, în care orice graniţă trebuie depăşită, jede Grenze überwindet werden müsse, întru redevenirea de noi înşine, in der Wiederwerdung von uns selbst…
Oare picătura din leagănul primar din mitica Alba Iulia, mitische Karlsburg, ar putea conferi unui rezonator de Kult – Poietic, o altă dimensiune a sinelui de Faust Kultur, printr-un Online Magazin, ce ar regenera un Siebenbürgen transferat şi metamorfozat pe alte meleaguri şi litere, pe alte latitudini şi longitudini de fluvii, de alte plutiri de vise şi versuri?…
Oare s-ar putea găsi în întreaga poematică a Romantismul German, Das Ganze von Deutsche Romantism, acel univers de adâncimi din galaxii şi din noi înşine, care să ne lege mai mult de nevăzut decât de vizibil, mehr Verbundensein von Unsichtbare als Sichtbare, prin care Fiinţa din Sein–Dasein şi Mitdasein devine inepuizabilă? In Unerschöpflichkeit?
Oare s-ar reuşi recombinarea dintre veşnicul căutător de himere, un Hyperion al Răsăritului, care ar repropulsa un Lucifer al extravertitelor stepe, ca spirit al spiritului, Geist der Geistheit, introvertindu-se ca interpret de mistere, Mysterium Hermeneutiker, reclădindu-se în imperiile slovelor, semnelor şi Sapientografiilor?…
Oare vom putea refragmenta amintiri, Bruchteilung der Erinnerungen, din cântul imnic al vechilor vetre, LobGesang des Abendlandes, ca un viers al revegherii, renăscând un lirism al oracolului tăcut, Orakel durch Stimmungsdichtung, ce ar contopi cele şapte magice arte înspre un infinit ce porneşte din noi, reîntorcându-se tot în noi, prin acel Ewige Umkehrung?…
Oare iluminările arhetipale, venite din lumina primară, Lichsinn der Anfang, din preziua tuturor zilelor, Von Vorgestern alles Tages, au conţinut „in nuce” acea memorie a dorului, Sehnsucht der Gedächtnis, care dau sfinţenia lui apeiron din fiorul nemărginirii, Die Heilige Unbegrenzheit, care probabil suntem noi, noi, de dincolo şi de dincoace de noi, de noi, prin trăirea visării din şuvoi în şuvoi…
„DE-AŞ FI O LITERĂ
AŞ VREA SĂ-I DAU LUMINI
DE PARADIS ALBASTRU
DE-AŞ FI UN NUMĂR
AŞ DORI SĂ PĂTRUND
COSMOGONII STELARE
DE-AŞ FI UN ALFABET
AŞ RESCRIE CÂMPURI DISPĂRUTE
ÎN VEŞNICII SOLARE”…
…Fragment insolit din dialectica lui Augustin Ostace cu Alexandru Bulucz…
Köln, Orangerie Theatre,
la 18 Septembrie 2020
***
REVALORIZARE PRIN SAPIENS
UMWERTUNG DURCH SAPIENS
„LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎNTRU MÂNTUIRE PRIN SAPIENS
VOI, CEI CE NU ADORAŢI POETOFILOZOFIA”
AUGUSTUS VON SAPIENS
Aş putea condensa într-o după-amiază însorită din începutul Mileniului Trei, undeva pe malul Rinului legendar, upon a legendary River, însumând Nile şi Tigris, Gange şi Brahmaputra, Yang Tzi şi Mississippi, într-o citadelă revenită din Colognia Aggrippina desprinsă din măreţia Forumului Roman, întreaga cultură de tip Anthropo-Sapientic, Pebble Culture of Lower Paleolithic, începută undeva acum două milioane şi jumătate de ani, prin triada de Genus Homo Anthropos, şi anume Homo Habilis, Homo Ergaster şi Homo Erectus?
Aparent, imposibil, dar cum nedefinitul şi nelimitatul sunt la rândul lor abordabile prin concepte derivate tocmai din abstractul lor iniţial neclintibil, să ne continuam dialectica poeto-filozofică prin fiul de Alba Iulia, Karlsburg‘Sohn, în acest tropical neobişnuit de fierbinte din acest Septembrie de Mileniu Trei…
Oare ce ştie Natura, universul, plantele sale, în parte domesticite de om, în parte încă sălbăticite, prin acest Petroselinum Salivum (Pătrunjel), despre om, despre mereu disputatul şi întortocheatul Anthropo-Sapiens?
Să încercam o descindere, evident, anthropo-sapientică, însoţită de însuşi autorul lui WAS PETERSILIE ÜBER DIE SEELE WEIß, adică ce ştie Petroselinum Salivum despre sufletul omenesc (rog a fi iertat, fiindcă eu nu traduc ci dezvolt, eu nu scriu ci transcriu, scindându-mă pe mine însumi în nenumărate faţete, cufundându-mă în apele revărsate şi posibil inversate din apriori şi aposteriori, cu speranţa regăsirii întru altul, care, probabil aş fi tot eu multiplicat…)
În chiar deschiderea cărţii (Prima Ediţie, Erste Auflage, 2020, de la Editura Schöffling & Co – Frankfurt am Main), autorul nostru cu rădăcini în Karlsburgul de Siebenbürgen, ne prezintă un surprinzător fragment din Jung, din renumitul Carl Gustav Jung… Îl citesc, îl recitesc sub teribilul cer albastru de la Orangerie Theatre, sub ochii adânci liniştitori ai autorului, care este şi Lyriker (Lirician) şi Kritiker (Critic literar) şi Übersetzer (traducător) şi Herausgeber (editor)…
Ciudat, fragmentul Junghian este in English… cităm cu aproximaţie… „In biology, nutritional instinct is as important as the sex instinct, so in primitive societies, sexuality play a role much smaller than food… Food is the most important interest and desire… Food is difficult to obtain, it is the main interest, while sex can have everywhere, it is not a shy”, încheiat citatul de fapt, re-citatul…
Să încercăm acum o transcripţie în limbaj miorithic, desigur tot într-o echivalare de relativitate conceptuală… Deci „În biologie, instinctul nutriţional pare a fi la fel de important ca instinctual sexual, dar, în societăţile primitive, sexualitatea joacă un rol mai mic decât instinctul nutriţional… Nutriţia este interesul fundamental şi dorinţa fundamentală, fiindcă nutriţia este dificilă de obţinut, în timp ce sexul poate fi îndeplinit oriunde, şi asta nu este o ruşine”.
Mă întreb în mine însumi, sub soarele tropicalo-mediteranean de pe Rhein, să fi presimţit, să fi prevăzut autorul de Suflet in Petersilium, că această carte, acest fragment va fi citit şi recitit, analizat şi reanalizat de un poeto-filozof care nu de ani, ci de decenii bune este pe meterezele marilor speculaţii privind originea lui Sapiens? Redefinit de fapt, ca Anthropo-Sapiens!
De ce Anthropo-Sapiens, şi nu Sapiens pur şi simplu? Fiindcă este la limita imposibilului (cel puţin până în prezent) să delimitam anatomic şi genetic, graniţele de acum posibil 500.000 de ani dintre Homo Erectus (ultimul mare din Genus Homo Anthropos) şi Archaic Sapiens (primul mare din Seria de Sapiens, adică Archaic Sapiens ((posibil între 500.000 – 200.000 de ani înaintea timpurilor Prezente – ITP)), Premodern Sapiens ((posibil între 200.000 – 50.000 ITP)) şi Modern Sapiens sau Modern Anatomical Man ((aproximam ultimii 50.000 de ani de evoluţie))… Complicat, complicat, dar de ce apare în expunerea poetofilozofică dublul semn de paranteze, chiar in mijlocul frazei deja parantezate? (sau parentizate?… Foarte greu cu neologismele proprii!…)
Complexitatea expunerii şi complexificarea informaţiilor, ne obligă la REPARANTEZAREA întregii sintaxe de Anthropo-Sapiens, iar dacă eu sunt autorul unei asemenea invenţii, sau inovaţii, sau poate aberaţii, nuu?, eu, autorul de salt de la MONOPARANTEZĂ la DUALITATEA 10
PARANTEZEI (posibil chiar PARANTEZA TRINITARĂ!), eu o ofer deschis fără rezerve tuturor care se vor întru autodepăşirea de semnificabil, de semnificant şi semnificat în Anthropo-Sapiens…
Revenim la Jung şi nutriţia din Paleoliticul Superior (aproximativ între 50.000 – 10.000 Înaintea Timpurilor Prezente – ITP), în care Sapiensul cunoaşte salturi extraordinare, în care Sapiensul dezvoltă revoluţie după revoluţie, începând cu limbajul abstract al comunicării orale (teribilul mister din întregul Sapiens), continuând cu saltul artei abstracte (un alt mister la fel de difuz ca şi Limbajul articulat de altfel), continuând cu revoluţiile de Domesticire a plantelor şi animalelor (Sapiens Domesticitorul, care, domesticindu-i pe alţii, se domesticeşte şi pe el însuşi!), care Sapiens, trecând de la nomadism la viaţa sedentară, creşte brusc în demografic, fiindcă nutriţia îmbogăţită cerealic şi proteic, creste potenţialul de procreare, cât şi cel de organizare şi sedentare… Apare în finalul de Paleolitic Superior şi început de Neolitic, la graniţe de acum de zece – cincisprezece mii de ani, necesitatea numărătorii a tribului mărit şi a animalelor proprietate, care trebuie însemnată, memorată şi consemnată… Suntem undeva în prefigurările alfabetice, de PALEONEOLITHIC (o altă însumare de margini de Ere, greu despărţibile!)
Se trece astfel de la Archaicul Sapiens de nomad la Modernul Sapiens de sedentar, de la triada de Vânător – Pescar – Culegător, Jäger – Fisher – Sammler (Hunter – Fisher – Gatherer), la Triada de Agricultor – Crescător – Educator, Ackermann – Züchter – Erzieher (adică experienţa trebuie învăţată şi transmisă urmaşilor, mărind acut puterea de memorie, Erfahrung macht sich Gedächnis, după 11 cum mâna şi ochiul formează creierul, Hand und Auge machen sich der Gehirn!) În acest PALEONEOLITHIC pare a fi avut loc Prima Mare Diviziune a Muncii, între munca bărbatului (agricultor, cioban) şi femeii (creşterea copiilor şi pregătirea şi depozitarea nutriţiei
Bine, bine, dar noi suntem în poetofilozofie şi nu poetoanthropolgie sau poetosapientologie, sau poetofilozofie AnthropoSapientică… Mai ales că strămoşii lui Sapiens trec de Genus Anthropos (aproximativ ultimii 2.5 milioane de ani de evoluţie), înspre Subfamiliile de Australopithecus (aproximativ între 5.0 – 1.0 milioane ani înainte), şi cele de Hominine (aproximativ între 7 şi 4 milioane ani înainte), ambele Subfamilii convergente în Maimuţa – Om din Familia de Hominide (aproximativ 33 – 16 milioane de ani înainte)
Iar arborii evolutivi în strămoşii de Specie Sapiens, trec prin strămoşii de Genus Homo Anthropos (aproximativ 2.5-30.000 de ani înainte, acceptând colateralitatea de Neandertal), mai departe trec prin strămoşii de Familie Hominide (33-16 milioane de ani înainte), mai departe prin strămoşii de Ordin Primate (aproximativ 66-55 milioane de ani înainte), ajungând la Mamifere ca şi clasă (aproximativ 200 de milioane de ani înainte), apoi prin Subphylum Vertebrate (aproximativ 400 de milioane de ani înainte), împlinindu-ne în Regatul Animalia (aproximativ 500 de milioane de ani înainte.
Voi putea scrie, transcrie, poezia evoluţiei vieţii planetare? A celei multicelulare de 555 milioane de ani cât şi a vieţii unicelulare de aproximativ 3.5-3.0 miliarde de ani?…
Fără nici o îndoială! Ne vom bate pe poetofilozofie şi poeto-sapientologie, pe poeto-anthropologie şi pe poeto-hominidologie, pe poeto-anthropolgie, pe poeto-mammalogie, pe poeto-vertebrologie, pe poeto-biologie ca întreg al lui Natur-Physis, pe poeto-planetologie, pe poeto-geologie, pe poeto-cosmologie, iar şirul marilor bătălii pare nesfârşit… Ca şi stră-stră-stră-stră-stră-strămoşii lui Sapiens din ultimii 4 miliarde de ani de evoluţie a vieţii pe Pământ…
Patru miliarde de ani de viaţă planetară?
Nu este prea mult?
Nu, deloc!
Şi atunci, poezia Fiului de Alba Julia, The Son of Alba Julia, devenit acum Fiu de Berlin, unde rămâne?
Peste tot, pretutindeni şi în temporalitatea de pururi, iluminată şi transiluminată prin vers, prin viers şi ghiers, în slovenire şi reslovenire, în act şi în potenţă, în Peri poietikes (Über die Dichtkunst) a lui Aristoteles, în Art poetique a lui Boileau înflăcărând în secole un Cioran sau Ionesco, sau un Jean Genet (tatăl necunoscut, glorificator de prostituţie), sau Antonin Artaud prin teatrul lui Alfred Jarry, el însuşi actor şi Dramatiker…
Şi evident în psihanalizele de Von Bayer, Freud, Lacan, Eriksson sau Jung, şi evident în pulsaţia nobiliară de Herta Müller, Sinnbildul întregii suflări literare Germane din ultimul deceniu, cât şi al lui DIASPOROM de pe cele cinci continente…
Deci, dacă omul de Sapiens, Sapiens – Man sau Sapiens – Mensch, în Paleoliticul Superior şi Neolitic, a domesticit plantele, le-a îmblânzit, le-a umanizat, le-a înnobilat, atunci şi plantele l-au domesticit pe om, l-au îmblânzit, l-au umanizat, l-au înnobilat pe om…
„DESCOPERĂ-MĂ SAPIENS
DINCOLO DE SPECIE
DINCOLO DE GENUS
DINCOLO DE MAIMUŢE
SĂRIND PRIN COPACII VISAŢI
MEREU ÎNAINTE
MEREU SPRE CUVINTE
MEREU SPRE TRĂIREA FIERBINTE”…
Deci, dacă scrii despre poetul individualizat şi poezia individualizată, atunci, deci atunci, scrii şi despre poetul generalizat şi poezia (poetofilozofia) generalizată, fiindcă în creaţia oricărui individ (incluzând Fiul de Alba Iulia transferat la Berlin, Karlsburg’Sohn und Berlin’Sohn, deci fiul dual al cetăţilor de spirit!), respiră şi pulsează generalitatea de Specie, universalitatea de creativitate şi de dincolo de Specie…
Necesitatea supravieţuirii dezvoltă instinctual toate formele, toate culorile şi toate mecanismele de autoapărare în self-defensul Speciei prin individ. Să reintram în anthropo-poezie, ca într-un fel de umbră şi penumbră, care nu se dezlipeşte de noi niciodată, însoţindu-ne destinial în premergeri şi coşmaruri, în după-amiezi străluminate de ceruri albastre, în care clopotele catedralelor de pe Rhein (Glockehämmern) translatează toaca de lemn a mănăstirilor ortodoxe (Hölzhämmern)…
„NU ŞTIU CÂT SUNT ANTHROPOS
ŞI NICI CÂT SAPIENS
DAR PORT ÎN MINE ÎNSUMI
VESTITUL AUSTRALO
DIN STEPELE NERECI
NU ŞTIU DE-S HOMINID
SAU RAMIDUS PRIN STÂNCI
AŞTEPT ŢIPĂT DE FRICI
LEGATE PE SUB BRÂNCI
NU ŞTIU DE PORT PRIMATUL
ZÂMBINDU-NE TRUFAŞ
PE VÂRFURI DE ARBUŞTI
CA SĂRITOR CODAŞ
ÎNSCRIS ÎN MAMIFER
NĂSCUT ÎN PLACENTAR
SĂ FIU UN IED SHAMANIC
PRUNCIND ABECEDAR?
SAU SUNT CHORDATUL VAJNIC
VERTEBRA DINTR-UN MIT?
STRÂNGÂND ETERNITATEA
ÎN TEMPORALUL RIT?
AJUNS ÎNCET, ÎNCET
LA UN FINAL DE MULTICELULAR
ÎNTREB SPECIA DIN MINE
SUNT LUT?
SAU SUNT SOLAR?
PURTÂND ÎN PRESCRISA-MI CĂRARE
A DĂTĂTORULUI HAR!”…
…Vedeţi unde s-a ajuns cu bătăliile majoratelor mistice?
Şi, vă asigur, suntem doar la început…
––––––––-
Augustin OSTACE
Köln Nord, Germania
20 septembrie 2020