LUMEA DE ASTĂZI E O ÎNCHISOARE
Am scris două eseuri despre cartea lui AL. FLORIN ȚENE, ÎNTOARCEREA DIN CRUCIADĂ (2020), dedicată vieții poetului Radu Gyr, între realitate și poveste. Am apreciat demersul autorului în elaborarea ”unui roman iscoditor”, îmbinând ”realitatea” cu ”ficțiunea” în conturarea unei biografii tulburătoare, claustrată de scrâșnete și durere, de revoltă și jale. Autorul a utilizat, cu pricepere și talent, instrumentele stilistice ale criticului și istoricului literar, obsedat parcă de evenimente contradictorii ale literaturii ți culturii române și de viețile unor scriitori, cum ar fi Gib Mihăescu, Ion Minulescu, Al Macedonski. De această dată, voi scrie despre ”închisorile lui Radu Gyr”, așa cum sunt ele descrise de A. F. Țene, vizând ideea că lumea de azi e mai mică decât cea de ieri, că universul actual e o închisoare, fiecare casă devenind un refugiu închis și fiecare suflet – înspăimântat de consecințe. Trăim într-o atmosferă tulburată și nesigură, cu omenire apăsată de pierderi umane și de incapacitatea de a intui recuperarea ”distanțării sociale” și a zâmbetului trist și adânc neliniștitor.
Radu Gyr a fost poetul epocii interbelice, ideologul legionarismului și poetul oficial al acestei mișcări politice. A scris vreo 15 volume de poeme lirice, fiind prolific pentru generația sa, din care făcea parte L. Blaga, N. Crainic, N. Ionescu, B. Anania, M. Eliade, Aron Cotruș, P. Țuțea etc. Cum perioada aceea de vreo două decenii își căuta identitatea și un anumit profil european și în condițiile rescrierii geografice a unei alte ordini statale europene, activitatea politică a fost dintre cele mai dinamice și dramatice. Oameni de cultură, universitari, distinși intelectuali, cercetători, teologi și militari, țărani și târgoveți au avut implicări politice și angajamente în grupări ideologice. Iorga a plătit cu viața, la fel ca și Goga ori Z. Codrreanu.
După descrierea lui A. F. Țene, autorul romanului inspirat din viața lui Radu Gyr, poetul ideolog a avut aproape 20 de ani de detenție politică: în timpul dictaturii carliste (în lagărul de la Tismana și Miercurea Ciuc) și în vremea comunismului (la Aiud). Pentru care fapte, ar putea întreba cititorul? Prima închisoare a făcut-o după organizarea ”revoluției legionare” împotriva dictaturii carliste, fiind închis împreună cu Mircea Eliade și Nae Ionescu, fiind apoi trimit la ”reabilitare”, cum spune autorul, în Batalioanele disciplinare de la Sărata, dem unde a fost printre puținii care au scăpat cu viața. A doua pușcărie, din 1945, o face în urma condamnării politice, fiindcă a făcut parte ”din lotul ziariștilor creștini”, alături de Pamfil Șeicaru și Nichifor Crainic. Afirmă A. F. Țene, că ar fi fost condamnat la moarte pentru poezia-manifest ”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”, dar și pentru crimă de ”insurecție armată” și ”uneltire contra ordinii sociale”. După chinuri aproape absolute, în 1964, este amnistiat și mai trăiește până în 1975, fiind scos din ”circuitul valorilor publice”.
Două capitole descriu suferințele poetului Radu Gyr în închisorile politice. A fost declarat mort și cărat spre morgă, a fost condamnat la moarte și dus în celula specifică, a suferit de boli, umilințe și batjocoriri, dar de buna dispoziție, ironie și optimisme nu au reușit să-l lepede. Capitolul 8, intitulat Dacă într-o zi o să se vadă…, descrie suferințele din pușcăria de la Aiud, un iad păstorit de oameni-gardieni, asemănător unei boglii de exterminare. Nici nu pot relua descrierea suferințelor inumane și a instrumentelor macabre folosite pentru chinuirea deținuților politici. Autorul romanului Întoarcerea din cruciadă a configurat atmosfera cu o exemplară obiectivitate, cu o privire rece, sinceră, aducând în sprijin documente și mărturii, inclusiv cea scrisă de Bartolomeu Anania.
La eliberarea, Radu Gyr afirmă că a ieșit dintr-o închisoare ca să intre într-o altă închisoare mai mare, a comunismului. Chiar acum lumea e închisă în propriile sale greșeli. Universul e mai mic decât a fost înainte, iar omenirea și-a pierdut siguranța și plăcerea de a degusta libertatea. Astăzi, am ajuns închiși de noi înșine în propria colivie. Numai spiritul ne e liber, la fel ca și speranța că lumea va deveni mai bună, mai morală și mai igienică, fizic și sufletește. Radu Gyr totuși ar fi fericit chiar și acum.
––––––––
Anton ILICA