MOV AUTUMNAL
Toamna-i târzie, e-aproape de istov,
Frunzele se zbat zdrenţuite pe ram…
Pâclă-i afară, deasă, brumărie, mov,
În parcul pustiu şi la mine la geam !
Stropii de ploaie se scurg în şiroaie,
Cad pe streaşină, sacadat, pe pervaz…
Vântul gemând copacii-i desfoaie,
Frunze împrăştie-n vârtej, pe izlaz !
Ramuri dezgolite în taină plâng dorul,
Vara s-a scurs prin hume, hârtoape…
Păsările din cuib departe-şi duc zborul,
Imaginea lor mă doare sub pleoape !
Copaci bat în geam îndoliaţi şi mov,
Crengile se-ndoaie, se-ntind la pământ…
Intră-n odaia-mi cu cernitul alcov,
În sufletu-mi mov, sub movul veşmânt !
Braţul îmi întinde o violacee tristeţe,
Cuib fac pe ram deznădejdea, mâhnirea…
Purtată ca frunza pe râu, prin ostreţe,
Inima-mi cată-n genuni împlinirea !
ÎN LUMEA CULORILOR sau FARUL VIEȚII MELE
pictură de Anna-Nora Rotaru
inclusă în volumul de poezii și pictură ,,Ut pictura poesis
ROȘUL, REGELE CULORILOR
Azi, mi-am zis să-mi aleg una din culori,
Din cele, ce mai des le pun pe șevalet…
E cea mai caldă, ce-o întâlnești la flori,
La trandafiri, la maci, garoafe și bujori
Și, pe retină ți se-mplântă ca stilet !
E… Roșul, culoare de Demon, Iad și Sfinți…
Culoarea sângelui scurs în războaie și pe-altare…
Culoarea împăraților și-a stăpânilor de ginți,
Al feței, când fără scrupule încerci să minți,
A scânteierii, ce-aprinde iască din amnare !
Culoarea rubinului și-a senzualelor dorinți,
Ce te ridică-n slăvi și te coboară în vâltori…
A vinului, ce te-amăgește în nopțile fierbinți,
Pierzând redute, ce ridicaseși din credinți,
Lăsându-ți pradă sufletul la orice impostori !
E culoarea, ce urlă-n flăcări și te-orbește…
A rănilor scurse, uscate pe piatra milenară…
A lavei vulcanilor, ce din străfunduri izbucnește…
A gurii-n sărut sau, când cu mânie îți vorbește,
Furia revărsând-o, te împroașcă cu ocărâ !
Roșu-i sângele scurs în nemiloasele-abatoare,
Al zăpezilor bacoviene înroșite de ftizie-n ierni…
Al cărnii zdrențuite de tunurile devastatoare,
Al viețuitoarelor sfârtecate, fără milă-n vânătoare,
Al… Domnului, din plăgile ce-n suflet ți le-așterni…
Roșul e însă și-al zorilor, apusurilor ce sângerează…
Al mamelor, când dătătoare sunt de viață….
E prima culoare a luminii când se dispersează,
Când din întunecimi răzbate și pulsează,
E… Regele Culorilor, când omoară, când răsfață…
VERDELE…
Verdele… e primăvara-n izbucniri de clorofilă…
În muguri, ce ţâşnind plesnesc pe ram…
În frunza de sub brumă, timidă şi fragilă,
De soare alintată, ascultând febrilă,
”Oda bucuriei „-n sărbătoare, ca la hram !
Verdele… e-al speranţei, îndrumătoare-n viaţă…
Al… mucegaiului, ce-orice-atinge putrezeşte…
Al ”iederii”, tânjind la cer lumina, se-agaţă,
De tot ce-i la-ndemână, înalt, chiar fortăreaţă
Şi-al trifoiului, ce… chipurile norocul ţi-l trezeşte…
Al lucernei şi-al buruienilor, ce cresc pe glie…
Al brazilor, ce-ntind spre cer vârfuri avide…
Al crudităţilor, ce dinţii-ţi strepezeau-n copilărie,
Al scaieţilor, ce-ţi zgâriau gleznele prin bălărie
Şi-al muschiului, din locurile umbroase şi aride…
Verdele… e-al tinereţii ce te priveşte-n faţă…
Al grânelor, din lanurile-ntinse-n luna mai…
Al visurilor, ce-n noapte-adâncă te înhaţă,
Ca firul de lumină să-l găseşti, te-nvaţă,
Să salţi în zboruri, pe coamele de cai…
E… şi-al minciunii spuse cu ipocrizie…
Al dezamăgirii, umplându-te de-amărăciune…
Al şerpilor venin, ce-ţi produc paralizie,
Al mării furtunoase, în adâncuri când te-mbie,
Al… mlaştinei, bălţilor cu miros de mortăciune…
Dar… e şi-n ochii mei, plini încă de speranţă…
Al libelulei, crăiasă mică, oglindită-n apă…
Mă prind în zbor cu ea, plină de cutezanţă,
Ca Verde să rămân, în ultimă instanţă,
Dar… nu lăcustă, ce-n seva lumii se adapă…
–––––––––––
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
29 mai, 2018