REÎNVIERE…
Am obosit căutând prin lume-n lung și-n lat,
Prin cețuri și prin ploi, ninsoare și furtună…
Mi-e sângerândă talpa, de-atâta ce-am umblat
N-am prea văzut nimic, mare lucru n-am aflat,
Nici sub lumina soarelui, până ce el s-apună
Nici în nopți sub clar de lună…
M-a cuprins înstrăinarea, rămas-ai fără grai,
Cuvintele mi-au amuțit, vocea nu-mi îngână…
Pe Pământ tot căutai să găsesc un colț de rai,
Dar parcă n-avui loc, pentr-o viață, un alt trai,
Iubire nu mai simt, vreo strângere de mână,
Nu-mi mai curge sânge-n vână…
Nici nu mai înțeleg, de-i cald afară, ger aprig,
De sufletu-mi îngheață sau în iad se coace…
Oricât mă răzvrătesc, n-am putere nici să strig,
În humă scormonesc, în adânc mă fac covrig,
Că, negăsind vreun loc, încolo sau încoace,
Am să-mi fac din lut găoace…
S-aștept cuminte, sub rădăcinile de brad,
Ascultând suflul pământului, pulsul în țărână…
Într-o primăvară poate, sub soare să răsad,
Vlăstar pios spre ceruri, cătând al meu razvad
Și sorbind izvorul vieții, din al Zeilor fântână,
M-oi face Zână din păgână,
Având alt chip și trup, sufletul c-un alt veșmânt,
Am s-aștern uitarea, ca perdea, pe ce-a fost tern…
Din larvă, crisalidă, ca fluture am să m-avânt,
Spre-o lume nouă mie, c-un altul crezământ,
Unde-mi va domni iubirea și sentiment matern,
De-acum și pururea, etern…
————————————
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
28 martie 2019