PLUVIALĂ…
Suflă vântul tare, bate ploaia-n geamuri,
Mi-a-nghețat privirea, cufundată-n beznă…
Mă-nghiontește-un zgomot, ca de frânte ramuri,
Sfărâmând visarea, mă străpunge-n gleznă
Și mă scoate-afară, alergând prin ploaie,
Căutând ceva, ce nu știu anume…
Vreo speranță poate, scursă în șiroaie,
Gânduri prăpădite, undeva prin lume…
Mă rotesc în juru-mi, văd doar întuneric,
Printre norii negri, stelele s-au stins…
Îmi miroase-auzul, ca la schizofrenic,
Sunetul în snopuri, ca făclii aprins…
Plouă sacadat, în ropot de fanfară,
Biciuind tăcerea, clipele se sparg…
Ce sunt eu pe-aici, ce caut pe-afară,
Mi-am pierdut corabia, cu frântul catarg…
Cui mă plânge n-am, geamătu-l sugrum,
Lumea asta-i mare și mă simt pitic…
Toată existența, mi-i un pumn de scrum,
Mult am așteptat și n-am s-aștept nimic…
——————————————-
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
27 septembrie, 2018