Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU: Amintirea, suflul trecutului…

AMINTIREA, SUFLUL TRECUTULUI…

 

M-ascund după un vis, cu vorbe în șoptire,
Să nu se spargă liniști, cu sunetele-i bruște…
C-aș vrea să prind un fir, auriu din amintire,
Să-l leg și cu-alte fire, în străvezie împletire,
Țesând cu grijă-n minte, sufletul să muște,
Fiorul din trecut să guste…

Căci vreau s-o fur uitării, să retrăiesc un pic,
Din tot ce drag mi-a fost și-acuma e tăciune…
Să-ncerc s-o mai lipesc, s-o-nșir și s-o despic,
Dar timpul mi-i dușmanul și-un veșnic inamic,
Oricât fac temenele, la zei vreo rugăciune,
Nu-i scap de-nșelăciune…

Iar vino-mi amintire, mai stai cu mine-o clipă,
Pierdută-n infinitul și-n faldul vremii-n ceață…
Ascultă-n tâmplă sângele, de amar cum țipă,
Viguros, de mal se zbate, dar valul nu-l risipă,
Să-mi vii să te mai gust, ca roua-n dimineață,
Pe mosor pe cât am ață…

Adu-mi-nghețate vise, le-aprinde cu-amnarul,
Din tinereți pierdute și le trece pe-un lănțug…
Să-mi mai pâlpâie-n minte, în beznă ca fanarul
Mă poarte iarăși gândul, ca pe-atunci, hoinarul,
Din lanțuri rupând sufletul, din lacăt și belciug,
Pân-a trece al vieții tăvălug…

–––––––––––

Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU

Atena, Grecia

24 noiembrie, 2018

Lasă un răspuns