Zăpadă mireasă
Iarna aceasta nu e iarna mea…
E zăpada ceții cu un strat subțire,
Aș fi vrut omătul să fie altceva…
Pân’ la brâu să fie, să ningă în neștire.
Tu, să vii la mine și să uiți să pleci…
Să adormi pe umăr, sprijinit pe tâmplă,
Trup să-ți încălzesc și buzele reci
Și cu drag să-ți mângâi… șuvița căruntă.
Aș fi vrut ninsoarea să-ți scalde privirea,
Să fii toată aprinsă și iar să-mi zâmbești
Și ca în anii tineri să ne pierdem firea…
Zăpadă mireasă…tu…mai mă iubești?
27 decembrie 2016, Ploiești
Când ai sosit…
Când ai sosit la mine-n suflet,
În pieptul meu era mult plânset.
Mi-ai luat oftatul greu, povara,
Când înfloreau cireșii primăvara.
Când ai sosit la mine-n gând,
De dragoste eram flămând.
Mi-ai dat săruturi dulci, fierbinți,
Tu, viața, știi să mi-o alinți!
Când ai sosit la mine-n vis,
Copacul vieții era nins.
Mi-ai luat oftatul de pe buze
Și ramuri verzi mi-ai dat… și frunze!
Când ai sosit, ușor, pe vânt,
Cu mâinile din ramuri, simt.
Mă-mbrățișai, mi-ai dat săruturi,
Cireșul flori avea… și fluturi!
Când ai venit la mine-n suflet,
Mi-ai luat și dor, oftat și plânset.
De-acuma, uit c-am fost flămând,
Din vise mă trezesc zâmbind!
26 septembrie 2015, Ploiești
(Poezia face parte din volumul de versuri ,, Din Vise Scrise ,, apărut în aprilie 2016)
——————————–
Vasile COMAN