NU-MI SPUNE NICIODATĂ...
Nu-mi spune niciodată, că-n viață totul este greu,
Că-i plină de obstacole și disperi cum să pășești !
Că, tot ce vezi în jur e fals, închipuire sau clișeu,
Jonglerii, iluziuni… nu știi cine-i sfânt sau fariseu,
Speranțele că ți-au secat, cui să te împărtășești,
Că, ești sătul să te-amăgești !
Nu-mi spune, că viața-i doar crunte ierni și toamne,
Că te macerează ploaia, țurțurii se-nfing în os !
Nu-i numai nedreptate, cineva să te condamne !
Nu-i numai dureri, boli, puroaie, lacrime în stamne,
Numai războaie, moarte, singur orbecăind fricos,
Prin sângele-nchegat, vâscos !
Nu-mi spune că-i tristeți cărunte, negre dezamăgiri,
Că ne-am născut din oul șarpelui, doar să stârpim !
Că, picioarele pe umeri ni le-am pus în pribegiri,
Cătând coji de speranțe false, oriunde și-amăgiri,
C-avutul dat de soartă, geaba-l adunăm și risipim
Și clipe de viață doar cârpim !
Nu-mi spune c-am pierdut lumina sfântă din priviri,
Așteptând să cadă secerea, apatic și neputincios !
Cu frunțile plecate, coborâte-n humă, ca martiri,
Ascultăm clopotul când bate, corbii-n croncăniri
Și uliu-n rotocoale, cu ciocul de oțel și nemilos,
Să ne țintească stârvul găunos !
Doamne, spune-i Tu, că viața asta nu-i necroză !
Fă un miracol, ca ochii noștri în zare să privească !
Să-i deschidem cât mai larg, într-o altă lume, roză,
Ștergând ce-a fost urât și rău, tinzând spre-apoteoză !
Miluiește-ne pe noi, ca suflet, trup să nu bolească,
Liber să poată să trăiască !
Înălțam mâinile astea tremurânde către înaltul cer,
Întinde Mâna Ta, că îndată ne vom ridica de jos !
Cu credință Te-om urma, chiar de-o fi prin foc și ger,
Învață-ne cum e omul bun, iubitor și grănicer,
Al Grădinii ce ne-ai dat, pe Globul ăsta prețios,
Plin de lumina Ta și de frumos !
————————————
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
21 aprilie 2019
Imagine – Internet