ÎNȘELĂTOARE MUZE…
Mă las ușor purtată, pe-aripile moi ale cugetării,
În păienjenișul gândurilor, prinsă ca-ntr-o nadă…
Înfundându-mă tot mai adânc, pe calea căutării,
Pe-un drum anevoios, printre stâncile-așteptării,
Printre nisipuri mișcătoare, mormane de zăpadă,
Ale anilor trecuți tornadă…
Mă duce gândul slobod, purtându-mă de mână,
Prin cavernele minții, pe-aici, pe-acolo și haihui…
M-adăp din amintiri, sorbind ca apă din fântână,
Trăiri neșterse, nostalgii dar și regrete, ca țărână,
Reci, mucede sub tâmplă, cu gust de jale, amărui,
Din viața mea, o-a nimănui…
Pornit-am pe-un drum lung, ținând în mâini făclie,
Un drum ce mi s-a dat, trăgând lanțul ca ocnașii…
M-avânt cu pieptu-n larg, băgând trupu-n bătălie,
Cătând norocu-n car cu fân, cât de ac o gămălie,
În urmă-mi lăsând urme, de mine s-afle urmașii,
Că pe-aicia îmi trecură pașii…
Fugiră anii-n zbor, ca zilele și clipele-ntr-un ceas,
Beteag mă târâi azi, pe cărări mai mult înzăpezite…
Pe drum, m-ademenesc iele, să m-atragă la taifas,
Să uit ce vreau, ce-aștept, cântându-mi într-un glas,
Suave melodii, îmbiindu-mă prin crânguri înverzite,
Înșelătoare muze, pe visele-mi urzite…
—————————–
Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU
Atena, Grecia
19 decembrie, 2018