Anna-Nora ROTARU: Altă viață și-un alt trai

ALTĂ VIAȚĂ ȘI-UN ALT TRAI…

 

Încerc să mă refac din împrăștiatele-mi ruine,
Bucată cu bucată voi pune ca să mă lipesc…
Izvorul vieții l-oi lăsa să curgă blând prin mine,
În nopțile pustii și reci, de prin nisipuri beduine,
Încet ca să renasc, sufletul rupt am să-l cârpesc,
Soarelui să-i mai clipesc…

 

Încrezătoare, îmi ridic fața căzută la pământ…
Genunchii mi-oblojesc, zdreliți pe-al vieții prund…
De pe trup schimba-voi ramolitul meu veșmânt,
Azvârlind cu el, tot ce-n mine simt că-i frânt,
Rănile să le acopăr, de-ochii lumii să le-ascund,
Ca-n alt trai să mă afund…

 

Chiar fața mi-oi schimba-o și-apucături și toate…
Să nu semăn cu ce-am fost, purta-voi altă mască…
Din trecut, nimeni să nu mă recunoască, poate,
M-oi avânta-n necunoscuta lume dând din coate,
Norocul căutându-l, fie ca speranța să se nască
Si flacăra vieții, din iască…

 

Și, zău, capul n-oi întoarce la ce-n urmă a rămas…
N-am s-arunc nicio privire, fără ură, nici blestem…
Numai Timpu-l voi reține să-mi rămâie de popas,
Nici vreo clipă rătăcită, să îmi scape, n-am s-o las,
De-i nevoie am să-l leg, la poalele vreunui totem,
De fuga lui să nu mă tem…