STIMATĂ DOAMNĂ !
E vremea merelor de toamnă
stimată Doamnă a dimineţilor târzii.
Să vii la mine în fiecare seară să împletim
din amintiri şi nostalgii
noi fantezii
şi alte moduri de iubire astrală
Poate avem timp şi dăm o fugă
până dincolo de stele
să vedem
ce mai fac ele când noi
dezlănţuim atâtea arderi diferite
în preajma lor?
Tu să le spui că eşti o Doamnă
a dimineţilor târzii
şi eu sunt dorul tău venit să te absoarbă.
Stimată Doamnă,
oare mai ştii ce îmi spuneai când eu îţi făceam curte ?
Că noi, ziceai,
ne vom urca, sus, pe un munte
şi un castel voiai
şi nu o curte,
că vom planta din loc în loc,
doar gladiole şi vom umbla desculţi urcând pe piscuri,
că vom străbate ploi şi vijelii mărunte
şi tot ne-om întâlni şi vom rămâne,
ce ne am dorit şi am visat,
când ne iubeam ca doi nebuni
de speriam castelul nostru de pe munte.
E vremea merelor de toamnă
stimată Doamnă a gladiolelor târzii.
Când vii,
să te apropii gândului
întreagă,
fără foşnet,
eu voi fi acolo la castel
şi încet
voi pregăti odihna dimineţilor târzii .
——————————
ZAMFIR ANGHEL DAN
17 octombrie, 2018