URC
*
Urc gâfâind, dar urc un munte-abrupt
cu care de o viaţă mă tot lupt
şi voi învinge
pentru că sunt convins că-am să câştig
chiar dacă sângerez în timp ce ninge
şi este frig.
*
Mai e puţin până ajung pe pisc
şi orice pas ce-l fac este un risc,
dar simt în mine
o-ncredere la un înalt voltaj
şi-o forţă ce-agăţat de stânci mă ţine
dându-mi curaj.
*
Nu am să cad. Pe vârf voi sta curând
din suflet şi din inimă scoţând
un chiot mare
ce va pătrunde dincolo de cer
ca să anunţ izbânda mea în care
încă mai sper.
*
Şi sunt convins că Bunul Creator
îmi va ciopli-ntr-o stâncă-un viitor,
care să poarte
în el pentru vecie chipul meu,
ce de uitare n-o să aibă parte,
trăind mereu.
1 februarie 2020
TÂNĂR
*
Am fost odată tânăr şi superb
şi mă simţeam asemeni unui cerb
ce mândru sare
din stâncă-n stâncă cu-un curaj imens.
Aveam în sânge-un fel de exaltare,
trăind intens.
*
Ceva superb era-n fiinţa mea
ce ca o stea tot timpul strălucea
şi-ntotdeauna
am fost altfel decât părea că sunt.
Doream să stau în faţă cu furtuna
ca s-o înfrunt.
*
În mine trăiau visuri, aveam ţel
şi-am năzuit mereu s-ajung la el.
Aveam o forţă
de nedescris în orişice frământ.
Purtam în ochii mei câte o torţă.
Eram avânt.
*
De câte ori de mine-îmi amintesc
nu pot decât să râd sau să zâmbesc,
căci simt că-n mine
de fapt acelaşi tânăr am rămas
ce-nvinge-n a lui viaţă şi în sine
orice impas.
2 februarie 2020
ORICE VA FI *
*
Orice va fi, nu am să mă opresc
şi-am să mă lupt, cât am să mai trăiesc,
cu-orice urgie.
Din inimă-îmi fac sabie. Şi scut
din sufletul ce n-a putut să fie
nicicând bătut.
*
Nicio durere încă nu m-a-nfrânt
fiindcă am fost necontenit avânt
şi niciodată
nu am cerut ceva stând în genunchi,
căci conştiinţa mea a fost curată
până-n rărunchi.
*
Am fost adeseori biruitor
şi am crezut mereu în viitor,
că o să vină
o vreme când şi în al meu destin
va fi-nsfârşit mirabilă lumină
şi cer senin.
*
Iată-mă-acum la capăt. Dar cutez,
mai am încă speranţe, mai am creez
şi-s plin de visuri
pe care vreau să le îndeplinesc.
Nu mă-nspăimânt de niciun fel de-abisuri,
cât timp trăiesc.
3 februarie 2020
Uşi şi ziduri
*
Uşa copilăriei o deschid,
dar nu am cum să intru. Dau de-un zid
ce-mi stă-mpotrivă
şi mă-ntristez de câte-mi amintesc,
de viaţa mea ce-a fost atunci captivă
în nefiresc.
*
Mă-ntorc şi-o altă uşă-ncerc prudent,
să-l strâng în braţe pe-adolescent,
dar am în faţă
tot zidul care parcă dinadins
nu vrea să îmi revăd ciudata viaţă
de om învins.
*
Tresar şi văd o uşă care-ncet
pare că vrea să o deschid complet.
Nu e zidită
şi intru trecând vesel al ei prag
şi-mi văd maturitatea mea iubită
zâmbind cu drag.
*
Şi ne îmbrăţişăm şi ne-amintim
de vremea când dorind altfel să fim
n-am stat pe tuşă,
dar aud altă uşă scârţind
şi intru şi văd iarna, peste uşă
nămeţi zidind.
4 februarie 2020
Sunt vesel
*
Dacă greşesc să-mi spui şi să mă cerţi,
dar negreşit la urmă să mă ierţi
zâmbind feeric
ca să dispară din al meu destin
şi cel din urmă strop de întuneric
rău sau meschin.
*
Doar tu poţi să mă faci să fiu altfel,
să am o altă viaţă, un alt ţel,
fiind în stare
să ies zâmbind din orişice impas.
Numai cu tine pot în altă zare
să fac popas.
*
De când în a mea viaţă ai intrat
cerul meu care-a fost înnourat
este albastru
şi-n loc de vânt adie un zefir.
Nu mai arăt a mohorât sihastru
şi nici martir.
*
Sunt vesel, plin de viaţă, cred şi sper
că niciodată nu voi fi apter,
că împreună
vom colinda prin visuri dragi în zbor
sfidând biruitori orice furtună
sau negru nor.
5 februarie 2020
Îţi aminteşti?
*
Îţi aminteşti de primul te iubesc
spus cu-ncântare, simplu şi firesc,
dar cu fiorii
iubirii care căpăta contur
vrăjindu-ne necontenit cu zorii
şi-al ei azur?
*
Atunci am înţeles că n-am să plec
şi-o viaţă lângă tine-am să petrec
fără să-mi pese
că într-un laţ de fapt fusesem prins,
că sufletu-ţi pe inimă scrisese:
Vezi c-am învins?
*
Şi nu regret că nu am mai plecat
ca să colind voios în lung şi-n lat,
căci lângă tine
am cunoscut ce-nseamnă să trăieşti
în fiecare zi clipe senine
şi să iubeşti.
*
De n-ai fi fost nu ştiu ce aş fi fost,
dacă aveam sau nu în lume rost,
însă alături
am mers pe-acelaşi drum şi am cântat
până-a-nceput să ningă. Dar de-omături
nu ne-am speriat.
6 februarie 2020
UN MANIFEST
*
Mi-e dor de mine, mi-e cumplit de dor
să mă mai văd în fiecare zbor
către azururi,
care-îmi par oaze pline de mister
şi unde-mi limpezeşte-orice cusururi
roua din cer.
*
O ciocârlie sunt şi urc mereu
cântând ca să-L încânt pe Dumnezeu
care-mi zâmbeşte
şi îmi alintă blând zborul pribeag,
în timp ce al său zâmbet îmi şopteşte
că îi sunt drag.
*
M-am regăsit şi fericit exult
că de o vreme-am devenit tumult,
că din tristeţe
fără regrete am ieşit simţind
că-n braţe strâng o nouă tinereţe
ce-o văd zâmbind.
*
Nu ştiu cât timp mai e, dar cred intens
că tot ce am să fac va avea sens
şi cutezanţă
deplină o să fie-n orice gest,
că poezia mea va fi-n speranţă
un manifest.
7 februarie 2020
Eşti pe alt drum
*
Nimic nu-i imposibil, dacă vrei
biruitor destinul să-l închei,
de simţi că-n tine
e-o forţă ce ţi-a dat-o Cel de Sus,
iar dragostea ta are strălucire
şi la apus.
*
Poţi face-orice doreşti fiind convins
că de nimic nu poţi să fi învins
nicicând , vreodată,
atâta timp cât crezi nestrămutat
că pentru-a-nvinge, viaţa ţi-a fost dată
când te-a creat.
*
Poţi să alungi din propriul destin
durerile de care este plin
şi-orice tristeţe,
dacă o clipă nu te îndoieşti
că ţi s-a dat o nouă tinereţe
ca s-o trăieşti.
*
Eşti pe alt drum şi ai primit alt ţel
cerându-ţi-se ca să-ajungi la el.
Fii demn, fii tare
şi-avântă-te spre el cu mult curaj.
Palatele care se văd în zare
nu-s un miraj.
8 februarie 2020
POT SPUNE TOTUŞI …
*
Viaţa a vrut ca să aleg cărări
întortocheate, scurte, fără zări,
dând brânci menirii
pe care-o auzeam mereu plângând,
dar m-am opus, dând forţă răzvrătirii
din orice gând.
*
Am vrut ca drumul drept să îl găsesc
şi plin de bucurie să păşesc
sfidând întruna
orice cărare mă ademenea.
Şi-am înfruntat şi-am biruit furtuna
din vremea rea.
*
Întotdeauna am avut un ţel
şi am privit necontenit în el
spre-a nu îl pierde
şi-a nu mai şti-ncotro să mă îndrept.
Am vrut ca împlinirea să desmierde
drumul meu drept.
*
Şi iată că-am ajuns unde am vrut,
chiar dacă-s şi eşecuri în trecut
ce sângerează.
Pot spune totuşi că al meu destin
a vrut să-mi termin viaţa într-o oază
cu cer senin.
9 februarie 2020
Mândrie
*
Destinul a dorit. Dar eu n-am vrut
şi nu l-am ascultat de la-nceput
sfidândându-i vrerea
şi suportându-i fiecare brânci,
când ca să-arate care-îi e puterea
zvârlea cu stânci.
*
Am refuzat să merg pe cărărui
pline de mărăcini şi voia lui
n-am respectat-o.
Am mers, cât s-a putut, pe drumul drept
şi-am reuşit, căci împlinirea, iat-o,
îmi arde-n piept.
*
Sunt fericit. E-aşa precum am vrut
chiar dacă pentru asta m-am bătut
cu îndârjire.
Am multe visuri ce-n neant s-au stins,
însă sunt mândru că nicio mâhnire
nu m-a învins.
*
Am fost şi par aproape împlinit,
nu chiar aşa precum aş fi dorit,
însă cât este
e trudă-n care sufletul mi-am pus.
Şi nu regret că n-am ajuns pe creste.
Au fost prea sus.
10 februarie 2020
———————————–
Anatol COVALLI
București
Februarie 2020
*Acest nou gen de poezie fixă, începe cu un distih în monorimă,după care urmează o strofă cu rime feminine şi masculine încrucişate. Versurile cu rime feminine au unul 5, iar celălalt 11 silabe. Cele cu rime masculine au un vers cu 4 silabe şi celălalt cu 10 silabe. În pofida inegalităţii numărului de silabe, cititorul va fi impresionat de muzicalitatea poeziei. Şi datorită acestei inegalităţi şi diversităţi a numărului de silabe, care sunt pare la numerele impare şi impare la numerele pare, am numit genul de poezie MATEPOEZĂ. Mate de la matematică şi poeză de la poezie. Iată cât de frumos se armonizează poezia cu matematica şi cum se completează reciproc ! Anatol Covalli