Dar acum…
*
*
Mă opresc privind mereu în urmă
şi revăd urcuşul meu bizar,
care chiar dacă-n curând se curmă
va sfârşi făcând din pisc altar.
*
*
A fost greu. Destinul n-a fost darnic.
Pe poteci mi-a pus abrupte stânci.
Deseori vedeam că e zadarnic
zbuciumul din luptele pe brânci.
*
*
Dar acum în urma mea sunt norii.
Ceru-ntreg e un azur imens.
Împlinirea îmi inundă porii
şi mă simt nucleu încins de sens.
*
*
Şipotele lacrimilor mele
au secat demult şi-n locul lor
îşi trimite undele spre stele
al iubirii răcoros izvor.
29 februarie 2020
Şi pricep
*
*
Mii de speranţe în sentimente
pe când în iureş clipele trec
şi-n vânzoleala ce în prezent e
nu iau în seamă niciun eşec.
*
*
Soarta ne-aduce ca să ne pună
pe fiecare unde-i menit
dându-ne-o lume care e bună
sau rea , cum este tot ce-am trăit.
*
*
Privesc în urmă cu încântare
parcursul vieţii ajuns un strop,
înţelegând că orice-ncrâncenare,
întotdeauna a avut scop.
*
*
Şi pricep rostul, ţelul, menirea
care-au dat roade pe-al vieţii trunchi,
spre-a nu mă-ntorce în nemurirea
ce mă aşteaptă, trist şi-n genunchi.
28 februarie 2020
Vine…
*
*
Vine iubirea şi mă întreabă
cu glas de înger, blând, cristalin:
De ce e-n tine atâta grabă
când parcurgi drumul dat de destin?
*
*
Vine speranţa zâmbind şi-mi spune
cu şoapte care sirene par:
Crede în mine şi o minune
plină de farmec îţi dau în dar.
*
*
Vine-mplinirea să îmi alinte
visuri şi gânduri, în timp ce-ascult
săgeţi albastre vibrând în ţinte
şi promiţându-mi un nou tumult.
*
*
Vine dorinţa, mă ia de mână
şi dăm o raită prin zbor voios,
ea preschimbată-n superbă zână,
eu părând umbra lui Făt-Frumos.
27 februarie 2020
SURÂS
*
*
E în mine atâta lumină !
Sentimentele nu mă mai mă dor
de când ştiu că-n curând o să vină
primăvara cu mândru-i decor.
*
*
Cerul cheamă, pământul mă cheamă
şi nu ştiu spre ce vis să mă-ndrept.
A mea inimă , fără vreo teamă ,
ca un codru-îmi foşneşte în piept.
*
*
De la capăt nu am nicio veste.
Fericit îmi port paşii pe-un drum
care vrea să aburce spre creste
prin acest , plin de farmec , acum.
*
*
Sunt convins,simt în mine că încă
am destul când şi cum şi de ce
şi chiar dacă aş sta sub o stâncă
nu voi spune nicicând: Asta e!…
26 februarie 2020
IUBIREA S-A TREZIT…
– Sonet –
*
Mirabile dorinţe în mine ard intens.
Nu patimi am în trup, ci dinamite,
iar eul meu surâde când soarta îi promite
că viaţa-mi o să aibă un alt sens.
*
Iubirea s-a trezit din somnul dens
şi caii ei frământă-mplinirea sub copite.
Am străbătut cu dânşii noi orbite
în orizontul care pare-un azur imens.
*
Vezi? Aşteptarea noastră a rodit.
Acelaşi drum străbatem alături spre sfârşit
suind senini urcuşurile-abrupte.
*
Poate să ningă-ntruna, să fie aspru ger.
Până şi resemnarea a învăţat să lupte
de când îţi sunt pământ şi îmi eşti cer.
25 februarie 2020
FRĂMÂNT
– Sonet în metru iambic –
*
Ce vă miraţi? Vreau să fiu rod
şi freamăt iar de viaţă.
Pe ramuri nu mai am un nod,
ci flori pline de viaţă.
*
Vin bucurii din lung exod,
căci firea-mi se dezgheaţă,
iar rădăcinile din glod
s-ajungă codrii-nvaţă.
*
M-am împrimăvărat şi cânt
cu glas de ciocârlie
în timp ce spre azur m-avânt
*
vibrând de bucurie.
Sunt tot un tineresc frământ,
extaz şi armonie!…
24 februarie 2020
SPRE LARG
-Sonet în metru iambic –
+
La proră stau bătut de val
pe-o-nfuriată mare
şi-s fericit că niciun mal
nu se zăreşte-n zare.
+
Cel de pe urmă ideal
e să nu am hotare,
să navighez către final
fugind de debarcare.
+
Mă-ndrept necontenit spre larg
şi râd de bucurie
în timp ce valurile sparg.
+
Nu-mi pasă ce-o să fie
când pe al meu înalt catarg
nu-i doar un steag, ci-o mie.
23 februarie 2020
I M B O L D
*
*
Seamănă zgură, culege aur,
fă-ţi din colibă mândru castel,
nu fi doar meşter, schimbă-te-n faur,
iar resemnarea transformă-o-n ţel.
*
Norii alungă-i, stai în azururi,
plânsul să-ţi fie un zâmbet cald,
trăieşte clipa ca pe-un de-a pururi,
şi fă din lacrimi câte-un smarald.
*
Mersu-ţi agale pune-l să zboare,
croieşte-ţi aripi de eşti apter.
Luna tristeţii prefă-o-n soare,
fă nemurire din efemer.
*
Lasă-ndoiala, speră şi crede,
pune în locul spinilor flori.
Nu sta-n derute, la drum purcede
şi a ta noapte umple-o cu zori.
22 februarie 2020
V A FI
*
Din simţuri şi cu simţuri trec prin clipe.
Nu am răgaz să stau şi să aleg
cu şi-n ce scop au prins să se-nfiripe
risipele ce-au fost cândva întreg.
*
Mă-ndrept spre un alt ţel. Plin de speranţe
păşesc pe drumul care-a prins contur
în cele mai frumoase cutezanţe
care ar vrea să redevin azur.
*
Nu mai mă tem de nicio rătăcire
de când în zări este un alt destin
în care e o oază de iubire
şi unde sper să poposesc puţin.
*
Va fi ca o renaştere deplină,
ca un botez mult binecuvântat,
când simţurile, pline de lumină,
vor şti că în alt om m-am preschimbat.
*
E darul cel mai scump primit din Slavă,
ce a dorit ca la sfârşit să fiu
o revărsare de încinsă lavă
în care să mă uit şi să mă ştiu.
21 februarie 2020
———————————–
Anatol COVALLI
București
Februarie 2020