Sunt fericit !
*
Mă bucur că-n destin nu mai am sens.
Îi dau eu unul luminos şi dens,
plin de splendoare,
de căutări, de visuri şi cu-un ţel
care, tot timpul, împliniri plenare
are în el.
*
De-o viaţă-ntreagă strâng în tolba mea
nu numai meteori şi câte-o stea,
ci şi luceferi
din care constelaţii-îmi făuresc
pentru-a-mi trimite-acolo solii teferi
cu-un gest firesc.
*
E viaţa îngrozită de-al ei puls?
Am să îi dau cel mai superb impuls,
căci simt în mine
puteri ce n-au nevoie de efort.
De la o vreme doar gânduri senine
în minte port.
*
Îmi place de cel care sunt acum,
care păşeşte hotărât pe-un drum
fără oprelişti,
ce nu mai are lângă el cărări.
Şi-s fericit profund de ce privelişti
mi-apar în zări.
11 februarie 2020
Fără popas
*
Ce primăvară mi-a intrat în trup!
De flori crengile-aproape mi se rup
şi ce lumină
mi-a inundat al inimii meleag
unde aştept nerăbdător să vină
tot ce-am mai drag.
*
În vremea ce în iureş a trecut
atâta bucurie n-am avut
în nicio clipă.
Surâd sau râd şi fericit visez
că nu o să mai fie vreo risipă
în niciun crez.
*
M-am regăsit sau altul sunt acum
când bucuros colind pe noul drum
ce-mi stă în faţă
şi mă îndeamnă să-l parcurg voios,
să îmi trăiesc zâmbind noua mea viaţă
şi-al ei prinos.
*
Au dispărut din tristu-mi efemer
nămeţii mari şi viforâtul ger
şi văd noi ţinte
în zările unde aud un glas
ce-mi spune blând să merg doar înainte
fără popas.
12 februarie 2020
SUNT MULŢUMIT !
*
O iarnă minunată simt în trup !
Nu mai e ger. Nu urlă niciun lup
iar ceru-mi ninge
fulgi jucăuşi de-un alb strălucitor.
Focul ce arde-n minte nu se stinge
arzând de zor.
*
În inimă s-au adunat nămeţi,
dar nopţile par dalbe dimineţi
şi când mai bate
vreun vânt, o adiere pare-a fi,
ce mângâie cu mâini imaculate
zi după zi.
*
Privesc în ochii sufletului meu
şi văd al fericirii curcubeu
lucind feeric
şi răspândind mirifice culori
în care se preschimbă-orice-ntuneric
în splendizi zori.
*
Sunt mulţumit că am uitat să plâng,
că nu îmi pasă că e doar un crâng
a mea pădure,
că cerul împlinirii e senin
şi c-am văzut că n-are clipe dure
al meu destin.
13 februarie 2020
DIN CÂND ÎN CÂND
*
Din când în când mai vine în azur
câte un nor ce-aruncă umbre-n pur
şi în lumină
mai sunt şi nopţi adânci sau triste seri
când brusc încep păreri de rău să vină
din fostul ieri
*
şi sufletul tresare speriat,
iar inima are un ritm ciudat
căci mintea toarce
din caieru-amintirilor pe rând
triste-amintiri ce vor să îţi încarce
gând după gând
*
cu tot ce în trecutul tău a fost
mai bun, mai rău , cu rost sau fără rost
în viaţa care
a cunoscut bine şi rău din plin,
zbucium şi calm,venind pe rând se pare
dintr-un destin
*
pe care n-ai putut să îl învingi
chiar dacă-acum cu anii tăi îl ningi
şi râzi de dânsul,
în timp ce el priveşte ca un sfinx,
iar tu eşti sigur că se-ascunde-ntrânsul
cel mai crud linx.
14 februarie 2020
Pare ciudat
*
Pare ciudat, dar aş sta ceas de ceas
cu propriul meu suflet la taifas
fără-a mă teme
că aş putea vreodată să regret,
spunând că este pierdere de vreme
acest tabiet.
*
Mi-e drag să îi simt zâmbetul suav
când vede că devin tot mai firav
şi-ncep să şchioapăt
prin viaţa ce îmi pare tot mai grea,
iar el îmi spune că până la capăt
mă va veghea.
*
Îl cred întotdeauna findcă ştiu
că vrea să plece-n zări cât mai târziu,
că încă speră
să nu mă vadă-nvins în efemer,
de viaţa ce adesea e-o panteră
ce-ar vrea să pier.
*
Nu am avut prieten mai fidel
ca sufletul ce-a fost mereu altfel
şi totuşi unic,
un înger dat de Bunul Dumnezeu
cu care pot în voie să comunic,
destins mereu.
15 februarie 2020
VOIOS CÂNTÂND
*
În fiecare zi mă nasc. În zori
simt că în mine bântuie splendori
şi că începe
o altă viaţă, altfel de-nceput
în care nu-s pustiuri şi nici stepe
de străbătut.
*
Chiar dacă ninge, chiar dacă e ger,
că în curând se-nseninează sper
clipă de clipă.
Ce-a fost a fost. Urmează să parcurg
alte cărări, nemaifăcând risipă
cu-al meu amurg.
*
Încerc fără-ncetare să gonesc
din mine tot ce este nefiresc,
să-mi văd zenitul
strălucitor, mustind promisiuni,
să nu se mai termine răsăritul
plin de minuni.
*
Renaştere-i cuvântul potrivit,
când început îmi pare-acest sfârşit,
când simt în mine
vibraţii care n-au mai fost nicicând,
ce-mi dăruiesc puteri să urc coline
voios cântând.
16 februarie 2020
Ţinta-i alta
*
Afară iarna face tărăboi,
însă în mine-i primăvară-n toi,
cu flori, cu fluturi
pe inima-n extaz şi-n jurul ei,
cînd simt în mine splendide-nceputuri
şi-aprind idei.
*
Poate să ningă şi să fie ger,
căci nu mă mai găsesc în efemer
sau în tristeţe.
În altă lume magică-am intrat
unde de-o nouă viaţă, cu tandreţe
sunt alintat.
*
Am fost victorios, am smuls din timp,
pentru-al trăi al cincilea-anotimp
care le are
pe cele patru-ntr-un fierbinte miez.
Şi plin de pasiune-n fiecare
simt că vibrez.
*
N-am fost ce sunt nicicând. Şi noul drum
nu e ca cele de până acum,
căci ţinta-i alta.
Pictez cuvinte cu-un vrăjit penel
sau le sculptez, cu patimă, cu dalta
noului ţel.
17 februarie 2020
DIN LABIRINT
*
De fapt, când am venit, eu am ales
destinu-acesta din vecii cules.
Vedeam într-însul
cel mai frumos şi luminos nucleu
din care lipsea zbuciumul şi plânsul
timpului meu.
*
Nu am sperat. Credeam într-adevăr
că viaţa-mi o să fie un ciubăr
plin de-apă lină,
din care am să beau ca să devin,
cât voi trăi, mereu, lumină lină
şi cer senin.
*
Şi ce a fost a fost. Nu am uitat ,
dar am iertat deplin şi m-am iertat.
Numai iubire
e-n inimă şi-n suflet de un timp
şi îmi simt plin de-o mare împlinire
ultimu-anotimp.
*
Regretele, durerile s-au stins
de când speranţa ruguri a aprins
şi cântă-n mine
fermecătoare doine de alint,
în timp ce râd că am ieşit cu bine
din labirint.
18 februarie 2020
NOI ZORI
*
Chiar dacă nu alerg, ciudatu-mi mers
se-ndreaptă-ncrezător spre-un univers
în care speră
să capete noi aripi pentru-un zbor
spre-un nou destin, ce darnic îmi oferă
alt viitor.
*
Visez din ce în ce mai mult şi vreau
să nu îngenunchez pe noul şleau
al vieţii care
nu vrea să piardă marele pariu
făcut cu mine însumi, chiar de pare
c-ar fi târziu.
*
Şi nu concep deloc să nu înving,
chiar dacă nouri deşi întruna ning
peste lumină .
Ştiu că-n curând în blândul meu nadir,
o nouă primăvară o să vină
ca s-o admir.
*
Cântec de păsări şi parfum de flori
trezesc în mine-ai dragostei fiori
când într-un soare
inima mea pe loc s-a preschimbat.
Lumina ei, intens strălucitoare,
noi zori mi-a dat.
19 februarie 2020
A Z U R
*
Azur albastru şi imaculat,
ce repede-a mea viaţă te-a pătat
cu umilinţă,
regrete, cu eşecuri şi dureri,
făcându-te să suferi că-n fiinţă
vezi deraieri.
*
Erai atât de candid la-nceput,
păreai numai fantastic azimut,
lumină lină
şi doar privind superbul tău senin
sufletul meu te lua drept rădăcină
devenind crin.
*
Azurul meu iubit şi minunat,
care ai fost la început curat,
dându-mi putere
şi-ncredere în orişice impas,
ce dor îmi e ca-n lumea-ţi cu mistere
să fac popas.
*
Doar mă gândesc la tine şi irup
puteri miraculoase-n al meu trup,
devin deodată
ca-n primii ani înnobilaţi de pur,
când neavând nici cea mai mică pată
păream azur.
20 februarie 2020
———————————–
Anatol COVALLI
București
Februarie 2020
*MATEPOEZĂ – MATEPOEZE
Acest nou gen de poezie fixă, începe cu un distih în monorimă,după care urmează o strofă cu rime feminine şi masculine încrucişate. Versurile cu rime feminine au unul 5, iar celălalt 11 silabe. Cele cu rime masculine au un vers cu 4 silabe şi celălalt cu 10 silabe. În pofida inegalităţii numărului de silabe, cititorul va fi impresionat de muzicalitatea poeziei. Şi datorită acestei inegalităţi şi diversităţi a numărului de silabe, care sunt pare la numerele impare şi impare la numerele pare, am numit genul de poezie MATEPOEZĂ. Mate de la matematică şi poeză de la poezie. Iată cât de frumos se armonizează poezia cu matematica şi cum se completează reciproc ! Anatol Covalli