Veneam cântând
Veneam cântând şi-aveam în trup dorinţi
atât de pătimaşe şi fierbinţi
*
că mă temeam de prima-mbrăţişare,
însă răcoare-n tine am găsit
şi-am înţeles că îţi eram menit
să-ţi fiu pân’ la sfârşit continuare.
*
Veneam cântând şi-ai început să cânţi
cu sufletul, ca inima-mi s-o-ncânţi
*
şi nu am mai ştiut de-atunci de mine,
vrăjit de al tău farmec minunat
ce-n inima mea blândă a brodat
trupul tău drag, luând culori din sine.
*
Veneam cântând şi de atunci mereu
clipe zâmbind zăresc pe drumul meu.
21 noiembrie 2019
Caut febril
Caut febril ieşirea din impas,
dorind ca nicio urmă să nu las
*
nici în tristeţe şi nici în durere,
să-mi pun pe umeri aripi şi să zbor
doar în ce e frumos în viitor,
trăind o minunată înviere.
*
Caut febril o zare, mai presus
de ce semenii mei numesc apus,
*
din care să colind spre altă zare
cu sufletul întinerit de-un ţel
care să vrea să-mi fac un scop din el
fiind pentru destin purificare.
*
Caut febril, dorind să nu cedez
şi-n dragoste întruna să vibrez.
20 noiembrie 2019
Poate deja
Poate deja ar trebui să-ncerc
să intru în al renunţării cerc
*
ce zi de zi în jurul meu se strânge
şi propriul destin să mi-l anunţ
că mă retrag din toate şi renunţ
să tot încalec armăsari pursânge.
*
Poate deja e vremea să mă-opresc,
mergând în ce-a rămas cât mai firesc
*
pe un drum drept sau pe poteci bătute
de cei pe care-ntruna i-am pierdut
când singur alte lumi am străbătut
nevrând ca niciun semen să mă-ajute.
*
Poate deja ce fac este prea mult
şi-a obosit semeţul meu tumult!…
19 noiembrie 2019
Amurg târziu
Amurg târziu. Cocorii mi-au plecat
şi plouă frig din ceru-ntunecat
*
peste tristeţea clipelor cernite
ce vin şi pleacă-ntruna tot mai greu
fiindcă rămân o vreme-n eul meu
tot mai puţine şi mai obosite.
*
Amurg târziu în care tot mai des
ale-amintirii pânze le tot ţes
*
şi nu-mi mai pasă ce o să mai fie
în viaţa ce din lume s-a retras
văzând puţinul care i-a rămas
şi unde renunţările adie.
*
Amurg târziu,amar şi trist amurg,
ce resemnat de-o vreme te parcurg !
18 noiembrie 2019
Ce dacă…
Ce dacă timpul crud şi nemilos
ne-ntoarce sentimentele pe dos
*
punându-ne în faţă o oglindă
în care vedem tristul adevăr,
că nu mai arătăm a flori de măr
şi iarna-n sentimente ne colindă.
*
Ce dacă anii ne oferă cârji,
atâta vreme cât refuzăm dârji
*
şi nu vrem să urlăm în suferinţă,
nu vărsăm lacrimi, nu ne văicărim,
stăm în picioare şi mereu zâmbim,
chemând speranţa-ascunsă în fiinţă.
*
Ce dacă vremea e la asfinţit.
Orice apus are un răsărit !!!…
17 noiembrie 2019
———————————–
Anatol COVALI
București
Noiembrie 2019
Tridiletul* este o nouă formă fixă, inventată de autor, cu scopul de a diversifica acest gen de poezie.