Totuna
Nu credeai s-ajungi în aceste clipe
care sunt un rest strivit de nămeţii
tristului destin ce vrea să-nfiripe
scurgerea vieţii.
Nu credeai s-ajungi atât de departe
şi să înţelegi că viaţa-i părere,
că naşterea-a fost primul pas spre moarte,
o scânteiere.
Nu credeai să-nduri atâtea decepţii,
atâtea dureri şi-atâtea derive,
să vezi hohotind, zi de zi,inepţii
în perspective.
Nu credeai să arzi şi să vezi la urmă
că din orice rug rămâne doar scrumul
şi că cei ce-n el cu uitare scurmă
sunt cu duiumul.
Nu credeai, dar azi crezi cu disperare
că-n zadar te lupţi şi te zbaţi întruna,
pentru că de eşti un om mic sau mare
este totuna !
————————————–
Anatol COVALI
București
20 februarie 2019