ROD
Nu mai trăiesc de mult în amintire.
De ce să rătăcesc pe vechi cărări,
când am în faţă-un drum şi o menire
ce au în ele minunate zări ?
Unii la vârsta mea dau ortul popii
sau rătăcesc prin resemnări haihui,
pe când eu de-al meu pisc încet m-apropii
şi chiui când pe stânci voios mă sui.
Ştiu că aceste gânduri vă par stranii
şi vă-ndoiţi că pot într-adevăr
să-mi port fără să-mi pese-n spate anii
luându-le tot zbuciumu-n răspăr.
Dar tinereţea ce o simt în sânge
îmi dă necontenit acest curaj.
În inimă tristeţea nu mai plânge,
iar sufletul meu zburdă ca un paj.
Privesc spre viitor, clipă de clipă,
şi sunt convins că ce mi-a mai rămas
nu va mai fi, cât voi trăi, risipă,
ci rod bogat ce-n dar am să vi-l las !
————————————–
Anatol COVALI
București
8 iulie 2019