Călătoresc în timp
Călătoresc în timp uitând prezentul trist
şi retrăind intens frumoşii mei ani tineri,
când mă mândream mereu doar pentru că exist
şi mă-ndreptam spre ţel zâmbind, fără reţineri.
Acolo rodul meu a fost mereu bogat,
n-aveam măcar un fruct să aibă viermi într-însul
şi sufletul meu pur zbura ne-ncorsetat,
căci încă mai spera şi nu-l umbrise plânsul.
Mă-mbrăţişez vibrând cu vechile iubiri
şi hoinărim cântând frumoasele-nceputuri
în care nu erau eşecuri, rătăciri
şi visele păreau mirific zbor de fluturi.
Din ce în ce mai des călătoresc în timp
şi totdeauna-n el cu-nfrigurare caut
să zbor cu aripi mari prin primul anotimp
şi să mai cânt visând pe-al tinereţii flaut.
1 septembrie 2019
Viaţa
Viaţa hărăzită de ursită
ca un bloc de marmură-i mereu
pentru-a fi cu patimă cioplită
până când se-ajunge în nucleu.
Viaţa care este o părere,
şi-n neant se spulberă oricum,
seamănă mai mult c-o adiere
şi-o cărare-n loc de-un mare drum.
Viaţa-n care nu schimbăm o iotă
şi-o trăim aşa cum ne e dat,
uneori ne pare o golgotă,
alteori rai binecuvântat.
Viaţa – dar divin ori o năpastă,
când cu gândul Său, Cel drept şi Sfânt
a creat-o din a morţii coastă !
Suflet întrupat sau doar pământ ? …
2 septembrie 2019
Înviere
Mângâi tandru iubirile stinse
preschimbate în codri bătrâni
şi-amintiri altădată încinse
îmi vibrează răcoare în mâini.
Aud susur de sprintene ape,
cântec nou de-nvieri murmurat
şi simt cum mi se zvântă sub pleoape
lacrimi care la pândă au stat.
Mă simt tânăr şi-alerg printre lanuri
de dorinţi ce foşnesc surâzând
bucuroase că văd ce elanuri
zboară iarăşi în orişice gând.
Pe când inima mea fericită
că priveşte-al meu suflet zâmbind
îmi şopteşte că e-ndrăgostită
de-amintiri ce în braţe-o cuprind.
3 septembrie 2019
————————————–
Anatol COVALI
București
Septembrie 2019