Zbor albastru
Zbor albastru prin speranţã
ca sã strâng sute de stele
spre-a ciopli grãbit în ele
cea din urmã cutezanţã,
ca la tot ce-a ajuns zdreanţã
sã fac splendide nacele
pentru visurile mele
cãrora le dau nuanţã.
Ciocârlii în mine cântã,
aud susur de izvoare.
Mângâi tandru orice floare
ce-mi surâde şi mã-ncântã.
Spre-mpliniri visu-mi se-avântã.
Strãluceşte-n mine-un soare
ce cu raze sclipitoare
lacrimile mi le zvântã.
E desigur o minune
care-mi arã în fiinţã
aruncând în suferinţã
şi în plâns seminţe bune.
Cânt pe-ale iubirii strune,
cred cã totu-i cu putinţã,
prinde viaţã-orice dorinţã
şi-n surâs durerea-apune.
Stau mirat privind în vreme
anii ce-au trecut degeaba
când aveam plinã cocioaba
de mâhniri fãcute gheme
şi cum viaţa-mi nu mai geme
şi un iureş este graba,
îi ucid tristeţii gloaba
şi-armãsari fac din poeme.
Vino cu mine!
Vino cu mine-n grãdina iubirii
pe-al cãrei suflet arat de curând
au înflorit zâmbitori trandafirii
transfiguraţi de surâsul tãu blând.
Vino şi culcã-te în al meu gând
ca într-o iarbã cu firul plãpând
sã-mi auzi trupul de patimi vibrând.
Sunt plin de cântec, deci vino şi-nvaţã
noi melodii ca apoi sã le cânţi
numai atunci când prin noua mea viaţã
şi pe-al ei cer vei dori sã te-avânţi.
Vino ca lacrimi fierbinţi sã îmi zvânţi,
îngerii dorului sã mi-i încânţi
punând altoiuri pe arborii-mi frânţi.
Inima mea e flãmândã de tine,
sufletu-mi este de tine-nsetat,
ramuri de vis mi-au crescut pe tulpine
şi orice gând mi s-a înseninat.
Pãsãri de dragoste-n pieptu-mi se zbat,
sângele-mi e de dorinţã arat.
N-am fost nicicând mai deplin, mai bogat.
Să nu mă satur
Mai am un singur dor
în tot ce mi se dete,
să pot să fiu izvor
răcoritor de sete.
Mai am un singur vis
ce împlinit se cere,
să văd c-a fost ucis
balaurul durere.
Mai am un singur gând
ce-mi freamãtã în minte,
sã îmi înalţ cântând
un templu în cuvinte.
Mai am un singur ţel
în timp ce-mi port declinul,
sã pun în toate zel
şi sã-mi înving destinul.
Mai am un singur rost
lipsit de aroganţã,
sã uit tot ce a fost
şi sã devin speranţã.
Mai am un singur crez
ce mã menţine màtur,
de-al visurilor miez
nicicând sã nu mã satur.
Rugãciune cãtre Tatãl nostru
Tu, care eşti în ceruri, bun Pãrinte,
sfinţeascã-se-al Tãu nume drag şi sfânt.
Împãrãţia cerurilor sfinte
coboare-n a ei Slavã pe pãmânt.
Fie precum doreşti şi-n veci sã fie
pe-acest pãmânt cum este-n al Tãu cer,
iar pâinea noastrã, dulce bucurie,
dãne-o-ncãrcatã de al Tãu mister.
Iartã-ne, Doamne, orişice greşealã
aşa cum noi greşiţilor iertãm
şi cere-ne cumplitã socotealã
dacã iertare nu dorim sã dãm.
Nu ne lãsa sã mergem în ispitã,
fereşte-ne întruna de cel rãu,
ca viaţa sã ne fie împlinitã,
ca sã putem slãvi numele Tãu.
————————————-
Anatol COVALI
București
30 ianuarie 2018