Între apus și răsărit
E rău cu răsăritu-n coastă
și cu apusu-n chip de iudă,
care când dai peste năpastă
nu vrea de tine să audă.
Vecinii ne-au distrus cu ură
și au mușcat din trupul Țării,
apusul a tăcut din gură
și-a acceptat pactul trădării.
Tot timpul peste biata Țară
s-au prăvălit urlând barbarii
ce-au vrut să facă să dispară
mereu schimbatele-i fruntarii.
Copiii, frații și părinții
ne-au plâns în tristele siberii,
în timp ce-și numărau arginții
vânzării, marile imperii.
Și azi sunt dornici de osândă
pândind doar clipa potrivită,
unii dorind ca să ne vândă,
iar alții ca să ne înghită.
Și nu tot mafia ocultă
susține groaznica hienă
ce urlă sumbru și insultă
o țară-ntreagă fără jenă ?
Credeți cumva că restul lumii
ne va sării în apărare
blamând nelegiuirea ciumii
și cruda ei nerușinare ?
Tot noi ne-om apăra moșia,
cum am făcut-o și-altădată,
și niciodată România
n-o să mai fie sfârtecată
Iar pe nebunii ce-or să vină
dorind ca să ne vâre-n groapă,
îi vom primi cum se cuvine
trăgându-i nemiloși în țeapă.
1991
————————————–
Anatol COVALI
București