Rugă
Îndură-Te, Doamne, de ţara aceasta,
atât de strivită de griji şi nevoi,
în care domneşte trufaşă năpasta,
îndură-Te, Doamne, de ea şi de noi!
Prea multă minciună, prea multă durere
se varsă în noaptea trădării de neam,
când toţi demagogii se-nfig la putere,
iar ţara întreagă se zbate în ham.
Aceiaşi pe-aceleaşi satanice locuri,
mai lacomi acum şi mai dornici de vârf,
ne sfâşie carnea cu scârnave ciocuri
făcând să miroasă pământul a stârv.
În pomii durerii stă pasărea frică
doinind deznădejdea sărmanilor robi,
ce ochii şi fruntea din glod nu-şi ridică
şi colcăie-n teamă ca nişte neghiobi.
Îndură-Te, Doamne, de noi şi de ţară,
trimite-i pe îngeri să fie eroi,
căci altfel ajungi în curând de ocară
şi Tu, Doamne Sfinte, alături de noi.
1990
Lacrimă
Ferestre deschise
spre trist viitor
cu visuri ucise
în liniştea lor.
Şi uşi date-n lături
prin care se cern
imense omături
din frigul etern.
În noaptea tăcerii
strigăm în zadar.
Din bezna durerii
doar neguri apar.
Ne mint vânzătorii
de ţară şi neam
hilare victorii
servind ca balsam.
Atâta durere
nicicând nu a fost,
de când învierea
sosi fără rost.
E-o lacrimă ţara,
imensă şi grea
ce cu disperare
ne soarbe în ea !
1990
VERBELE REVOLUȚIEI
Predoslovie
Acest volum e-o cronică
amară ce într-însa
durerea noastră cronică
cu disperare strâns-a.
O dăruiesc urmașilor
să-i afle înțelesul :
cum generația lașilor
și-a depănat eresul.
Am scris-o cu satanică
și cruntă disperare
în clipele de panică,
de silă și oroare,
când îmbrăcate-n petice
și îndurând injurii
speranțele besmetice
cerșeau pe pragul urii.
Dar dacă versu-mi tulbure
de lacrimi și revoltă
va reuși să spulbere
a disperării boltă,
și-or să-nțeleagă semenii
că nu e cu putință
decât izbirea cremenii
numită suferință,
îmi voi trimite îngerii
ce încă mă adoră
să joace-n țara plângerii
a răzvrătirii horă !
1994
————————————–
Anatol COVALI
București