Taci
Nici o-ntrebare.
Taci. Din tăcere
vom lua putere
şi-mbărbătare.
Fă din plecare
o mângâiere
şi-apropiere
din depărtare.
Taci şi priveşte!
Din amintire
vechea iubire
cântând soseşte.
Vezi cum zâmbeşte,
ce fericire
are-n privire
când ne priveşte?
Aprinde-n tine
ruguri albastre
şi ia din glastre
flori şi-n retine
fă-le tulpine.
Aruncă-n astre
visele noastre
cât sunt senine.
Vom reîncepe
vechea poveste
urcând spre creste
pe mândre iepe.
Şi vei pricepe
că-n mine este
ceva să-ateste
că nu-ţi dau stepe.
N-ai să găseşti
N-ai să găseşti nicicând, niciunde
iubire cum este a mea,
cu sentimente-aşa profunde,
având răcori şi-arşiţi în ea.
N-ai să găseşti o pasiune
mai pătimaşă decât am,
atunci când cred că eşti minune
şi cel mai preţios balsam.
N-ai să găseşti o dăruire
să semene cu ce-ţi dau eu
când fac să plouă fericire
şi împliniri din cerul meu.
N-ai să găseşti un altul care
să îşi jertfească-al său destin,
doar ca să-ţi dea fără-ncetare
ce speri şi ce doreşti, din plin.
Mai plec cântând
Mai plec cântând spre orice împlinire
fiind întotdeauna ferm convins
că nerănit de nicio şovăire
nu voi cădea pe la răscruci învins.
Mai plec cântând nu mohorâte doine,
ci hore şi balade cu avânt,
care topesc ale tristeţii moine
şi adiere fac din orice vânt.
Mai plec cântând, având în ochi azururi
şi -n suflet pajişti, codrii şi senin
ce îmi sunt dragi, fiindcă nu au cusururi
şi-mi prevestesc un minunat destin.
Mai plec cântând ştiind că lângă mine
iubirea fredonează blând, zâmbind ,
rupând din când în când un mărăcine
şi-orice tristeţi din calea mea gonind.
–––––––––––
Anatol COVALI
București
18 mai, 2018