Anatol COVALI: Adieri lirice (tridilete* )

Ard în dorinţi pe ruguri mistuit
de tot ce-o viaţă-ntreagă mi-am dorit,

*

dar nu devin nici fum şi nici cenuşă
pentru că jaru-n flăcări îl prefac,
iar rugurile-ntruna le refac
intrând în ele-n loc să stau pe tuşă.

*

Ard în dorinţi fierbinţi ultimul ţel
dorind să fac luceafăr viu din el

*

sau cel puţin o altă stea polară,
ca ajungând lumină în etern,
să pot şi-n alte vremuri să îmi cern
iubirea ce-nsfârşit va fi solară.

*

Ard în dorinţi, cu patimă, convins
că tot ce am aprins nu va fi stins.

Eşti doar a mea şi-s numai primăveri
în viaţa plină doar de adieri

*

înmiresmate şi răcoritoare
în care am uitat orice frământ,
vrăjiţi de-al fericirii splendid cânt
întruchipat într-o privighetoare.

*

Eşti doar a mea şi am uitat de ierni
pentru că zi de zi în mine-aşterni

*

doar flori pline de rouă şi lumină
pe care pătimaş le tot sărut,
în îngerul iubirii prefăcut,
sorbind din ele dragoste deplină.

*

Eşti doar a mea şi pot viaţa s-o-nfrunt
fiindcă şi eu al tău întruna sunt.

27 octombrie 2019

Ascult şi plâng. De bucurie plâng
cu ochiul drept şi râd cu ochiul stâng,

*

ascult „ Sonata lunii „ ce se suie
pe cerul meu doar de luceferi plin
spre-a lumina ciudatul meu destin
care-i acum şi mâine poate nu e.

*

Ascult şi plâng sub raze ce se cern
din sunete doinite de Etern,

*

ce picură în suflet şi în sânge
speranţa preschimbată în frământ,
când sufletul transfigurat de cânt
zâmbeşte, râde, chiar şi-atunci când plânge.

*

Ascult şi plâng, simţind că-n timp ce-ascult
sunt şi melancolie şi tumult !

26 octombrie 2019

Inimi pereche,colindăm şi-acum
mână de mână pe acelaşi drum

*

cu trupurile pline de-o iubire
ce-a fost întotdeauna curcubeu
în care niciodată tu şi eu
nu ne-am ţesut în nicio rătăcire.

*

Inimi pereche,suflete la fel
am mers neşovăind spre-acelaşi ţel

*

şi l-am atins după o viaţă-ntreagă
în care-am fost alături ne-ntrerupt,
când de la tine-am învăţat să lupt
având a ta iubire-n chip de vlagă.

*

Inimi pereche ce-au vibrat din plin
în sufletul aceluiaşi destin.

25 octombrie 2019

Să nu te-ntrebi nicicând unde sau cum
ai să ajungi la capătul de drum

*

pe care ţi l-a dat în dar menirea,
să nu cedezi şi să te lupţi mereu
să-nvingi în viaţă orice fel de greu
înăbuşind în sinea ta mâhnirea.

*

Să nu te-ntrebi de ce la câte-un pas
apare-n a ta cale un impas

*

ce vrea-n vârtejul lui să te scufunde,
pentru că poţi să fii biruitor
doar dacă eşti convins că-n viitor
neînfricat şi mândru vei pătrunde.

*

Să nu te-ntrebi,căci orice întrebări
ascund mereu în ele ezitări !

24 octombrie 2019