PENTRU CINE BAT CLOPOTELE
nu sta în calea sufletului meu
el ar putea muri oricând otrăvit
atâtea capsule de iubire să înghită
încât leşurile zilelor şi nopţilor
să plutească pe creierul său
ca pe marea moartă
unele suflete adună în jur mii de curioşi
cum fântâna norocului
în care toţi aruncă câte un bănuţ
dar nimeni nu îndrăzneşte să-l ia de acolo cu martori
puţini se dumiresc că păcatul e precum fusul orar
nu te odihneşte pe lumină
nici nu-ţi activează visele pe întuneric
te abandonează în zona gri
fără o gură de apă
pe care să o picuri pe buretele uscat
al fiinţei
alte suflete nu-şi mai află calea
rămân rătăcite în vipia lumii
salvatori de ocazie nu sunt
ierburile vindecătoare sunt arse
tălpile se înţeapă în ciulini
nimeni nu-ţi oferă alifia nici descântecul
fiecare are premoniţia sa
până la ora când îţi pui nevinovat întrebarea
pentru cine bat clopotele
––––––––––––––
Ana ARDELEANU
(Din vol. “Însemnări din tura de noapte”)