Parşive gânduri
Aşa cum stai, în verzi oglinzi,
Sosit acolo, de niciunde,
Încerci de rochie să-mi prinzi
Când ore fixe, când secunde.
Deci, timpul vieţii, ca pătrar,
Al ceasului deşteptător,
Aşa cum se îmtâmplă rar
Să fii tu ceas, eu purtător.
În buzunar de catifea,
Între batiste de mătase,
Când stai, cu-o ea, la o cafea,
Iar ochii lunii-ţi „ţin de şase”!
Parşive gânduri ori naive,
Printr-un monoclu, te privesc,
De după umbrele convive,
Ce-n versuri te ademenesc.
Aşa, în stranie mişcare,
Luând paharul roz cu vin,
Ciocnind senin, cu fiecare,
Cu mine, în modul filistin.
———————————–
Ana ARDELEANU
16 noiembrie, 2018