înstelarea lăsată
trecerea anilor a făcut şir de cocori
pe cerul existenţei
iar acum mă introduce în programul de întinerire
unde se schiază uşor
se înoată cu faţa către cer
pentru a putea închipui atingerea de purificare
oglinda e spartă
cele zărite prin spărtură
nu pot ţine cadenţa
cu imaginile în formare
şi nu pot lăcrima o privighetoare
în înstelarea lăsată
ceva mai mult decât sunt
îşi va dori viaţa
exprimând dorinţa prin gesturi ample
fiecare lucru făcut e o miză
care lasă urme pe nisip
exprimate în mii de forme
buna intenţie atinge şoldul cuvântului
şi face din tulburarea sa
un poem de sublimă interpretare
acel ceva
mai mult decât aripile întinse
îşi va dori zborul
echilibrul stelar
cum mersul pe bârnă
fără să privească în adânc
doar luminiţa din faţă
acea ocrotire a privirii
din interiorul unui destin
care nu-l va exclama niciodată pe „Vai!”
–––––––––
Ana ARDELEANU
11 aprilie, 2018