Ana ARDELEANU: Cămașa sub formă de fluture

CĂMAŞA SUB FORMĂ DE FLUTURE

 

în fiecare amotimp
riscăm să fim prinşi cu surplusul de bagaje
la o anumită cotitură a vieţii
într-un punct fix
unde florile se deschid inimile se împerechează
iar lucrurile albastre par prăsite sub cerul liber
acolo unde îşi fac şi înmormântările
însă nimeni nu-şi aruncă privirea în viitor
cu boltă
cum ai arunca mingile copiilor nenăscuţi
doar aşezaţi în gând pe băncuţa de brad
aşa ca să cunoască disciplina să-şi plece ochii
să ia câteva fire de nisip de pe alee
pentru a le aşeza în clepsidră
speranţa se întoarce de unde a plecat
cum pasărea la cuib
tot ce se întâmplă în umărul meu se întâmplă
în braţul meu în viaţa mea
după evenimentele ce au creat deşertul
au strigat sub cupola cerului
dar strigătul nu s-a transformat în chip de om mântuit
a rămas în aer îmbrăcat în cămaşă sub formă de fluture
nimeni altcineva nu va putea să mă tragă de mânecă
să-mi spună
Doamne, dar tu femeie cu cine mergi alături
de nu ai gând de oprire de iubire de moarte
nici pe cine să vezi şi să simţi
să-i săruţi umbra tălpile umbrei
lucrurile care au tic-tacul desenat pe copertă
nu sugerează timpul şi locul de întâlnire
căci nimeni nu se mai ocupă
de sufletul rămas în derivă
toţi sunt plecaţi să se îmbrace în costum de mireasă şi mire
apoi să plece pe apele zilelor senine
pentru nunta de vară

———————————–

Ana ARDELEANU

9 martie 2019

Lasă un răspuns