Alchimistul
Eu pot deșertul să-l prefac în mare,
Și praful să-l transform în zeolit,
Iubire fac din păsări călătoare,
Banalul pot să-l schimb în inedit.
Pot face munții nouă să se-nchine,
Iar marea mândră scuze să ne ceară
Că ne-a trădat pe mine și pe tine,
Din iarnă pot să fac iar primăvară.
Din nostalgii pot face bucurie
Și viață veșnică fac eu din moarte.
Atât de clar și simplu-mi este mie,
Speranță fac din vorbele deșarte.
Din umbra ta eu pot să fac lumină,
Iar noapte neagră-n zi eu o prefac,
Norocul fi-va apă cristalină,
Eu pentr-a ta iubire orice fac.
Și nu îți cer nimic în schimb…
Imaginar
O lacrimă ferice vreau să fiu,
Atât de rară-n ochi cuprinși de dor;
Să ud obrazul tău trandafiriu,
Iar tu cu palma să m-aduni ușor.
O șoaptă de iubire-aș vrea să fiu
Rostită doar de voci îndrăgostite;
Mărturisind, până nu-i prea târziu,
Bătăi de inimi tainic povestite.
Să fiu, aș vrea, o umbră și să tac
Așa cum tace perla într-o scoică;
Cu inima eu vreau să mă împac,
Iubirii tale vreau să îi fiu doică.
Maturitate
De-aș fi eu timp nemărginit,
Din zborul meu fără sfârșit
Eu m-aș opri. M-aș așeza
Ca un apus pe umbra ta.
Să pot în ochi să te privesc
Și-n șoaptă să îți povestesc;
Să știi și tu câte ceva
Despre călătoria mea.
Norocul soartă vreau să-ți fie,
Să îl primești chiar din pruncie;
Și viața ta să n-o grăbești,
Te-aș îndemna, rar să pășești.
Iubirea-ți fie sfetnic bun
Să stai mai mult aici, acum.
Căci eu în zborul meu alin,
În viața ta nu mai revin.
Aș vrea aceasta s-o-nțelegi,
Tu inima să ți-o dezlegi.
Și liberă de orice duh
S-o lași să zboare în văzduh.
Ea să danseze printre stele
Strângând, avid, clipele mele.
Căci de-aș fi timp nemărginit
Inima n-ar avea sfârșit.
Dar nu sunt…
Sunt ca orice boare,
O efemeră călătoare.
Sonet
Aș vrea să spun la toți că te iubesc,
Dar e secret…
Mai bine scriu pe-o foaie ruptă un sonet,
În fiecare seară să-l citesc.
Și vreau ca nimeni, încă, să nu știe;
Așa că-l voi ascunde într-o carte,
Iar când va fi citit, vom fi departe,
Lăsând în urmă umbra rozalie.
Și de va fi citit de lumea-ntreagă
Și mulți, citind sonetul, vor ofta,
Vor încerca iubirea să-nțeleagă.
Iar eu voi fi scăpat de frământare,
De ce s-ascund sonetul într-o carte?
Pentru iubire-am binecuvântare.
–––––––––
Alina NECULA
București
21 aprilie 2019