Rătăcitor
Rătăcitor în mine însumi,
Îndur amar, după amar…
Potirul se preface-n scâncet
Destinul n-are vreun habar.
Pășesc așa, la întâmplare
Străbat hotar, după hotar…
Iubirea-mi țipă disperată
Și leac nu am ca s-o împac.
Se zbat în pleoape-mi năzuințe
Și-n inimă nu-mi mai încap…
Mă-ngenunchează neputințe
Dar mă ridic într-un final.
Privirea mi se-nalță mândră
Acolo-n Cer, i-un Dumnezeu…
O mână-ntinde cu răbdare
Și-mi netezește drumul greu.
Poverile cărate-n suflet
Se vor preface-n trandafiri…
Și-atunci când anii mă vor ninge
Voi colinda grădina-Edenul înflorit.
Și-oriunde m-oi afla în lume,
Îmbrățișând hotar, după hotar
Îmi voi păstra: decența, inocența
Și-s mândru că-s fiu daco-roman.
——————————–
Alina CRISTIAN
18 ianuarie 2019