,,Cobzarul”
Să-mi cânți, cobzar, în astă seară
Să-mi cânți, numai de bine;
Eliberează struna ta, poartă spre nemurire
Să-mi cânți, de dragoste și dor
De visuri ferecate…
Să-mi picur jalea pe arcuș,
Pe strunele-ți uzate.
Să-mbraţişez un cer-cărbune,
Ca ochii ce mă cheamă…
Să-mi cânţi, cobzar, fără oprire
Să-mi cânți, iar, astă seară.
Când stelele se vor urca
Și-or săruta iar luna,
Să lași o lacrimă de-a mea,
Să-ți şlefuiască struna.
Să-ți beau cântarea în pahar,
S-o sorb ca pe-o iubire,
Căci cobza ta e un balsam,
Când inima îți plânge.
–––––––––––
Alina CRISTIAN
17 ianuarie 2019